Poezie
Doamna de gheață
1 min lectură·
Mediu
s-ar putea să ți se facă dor de doamna de gheață
să îți muți pădurea două îmbrățișări mai încolo
uneori suntem doar tăceri la marginea pădurii
și asteptăm să bată vântul spre noi
să ne ducă acolo unde nu suntem singuri
îți citesc tristețea și doare
m-as îngropa la picioarele tale
să dorm între rădăcini
și poate îmi vei simți sufletul ud
oh
de-aș putea prinde viață în tabloul trecutului
aș picta destinul cu îngeri
în pensulă
eu
pictorul unei vieți rătăcite
răspund întrebarilor fără răspuns și mor câte puțin
azi în tine culoare
043.783
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “Doamna de gheață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/162979/doamna-de-gheataComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sa-mi spui unde-ti sunt imbratisarile
le caut si le vreau eterne
undeva la marginea ta
timpul imi vine ca o manusa
cu tine nu mai rup filele din calendar
pastrez doar prima zi
le caut si le vreau eterne
undeva la marginea ta
timpul imi vine ca o manusa
cu tine nu mai rup filele din calendar
pastrez doar prima zi
0
îmbrățișările- risipa gândurilor albe
ne vom privi tăcuți
surprinși de prima zi
spune-mi doar ce nume porți
azi
cu tine
am cântat nelalocul zilei de ieri
am învățat bucuriile zilei de azi
într-o limbă simplă
ne vom privi tăcuți
surprinși de prima zi
spune-mi doar ce nume porți
azi
cu tine
am cântat nelalocul zilei de ieri
am învățat bucuriile zilei de azi
într-o limbă simplă
0
azi ma cheama Joi si
iti raspund in fiecare zi
cu un alt nume
ma repet in fiecare saptamana
asteptand sa-mi intregesc existenta
la sfarsit ai sa ma cunosti
sunt doar timpul
iti raspund in fiecare zi
cu un alt nume
ma repet in fiecare saptamana
asteptand sa-mi intregesc existenta
la sfarsit ai sa ma cunosti
sunt doar timpul
0

și ți-aș culege frunzele a neprimăvară
apoi ți-as așeza tăcerile toate la margine de drum
să se înfrupte din ele doar vântul nebun
singurătatea fugara s-o așezăm jertfă
mi-aș îngropa trupul în inima ta
să crească la picioarele tale boboci
să-mi simți răsuflarea chemare
a mine a tu a noi
tabloul acesta nu te poate cuprinde
nici măcar trecut
și mai greu prezent
rătăcesc printre culori
aștept să văd ce culoare are
moartea