lemnificare

Exprimare întortocheată, lirism absent, ideea slăbuță.

"cu limba asta noi nu putem" - nu are sens, nu aduce nimic nici ca sens nici ca idee, poare lipsi

"și avem limbile astea prin care Dumnezeu nu vine" - să înțeleg că Dumnezeu ar trebui să vină prin limbă?

"unii au chiar mai mult / și tot degeaba" - exprimare plată

"oamenii sunt aici doar să-i intre" - ce, cui, unde "să-i intre"?

lirismul e un mod de a exprima sentimentele si consider ca ne apartine intr-un fel sau altul. binenteles in functie de cat exista dumnezeu in fiecare dintre noi, si nu in ultimul rand in ce masura. evident ca in aceeasi masura si ideea. cat despre ce putem si nu putem a vorbi, tine tot de sentimente, implicit de o prezenta. as vrea sa cred ca nu repeti de doua ori idee, atunci cand te referi la poezie. cat despre cum vine si prin ce, Dumnezeu e poezia si inainte de al scrie, l-am descoperit rostindu-l. ce as mai putea spune?! eu unul prefer sa nu comentez o poezie, atunci cand nu simt nimic si raman doar cu intrebari.

er; a-l scrie

in momentul in care nu vei mai face comentarii de genul, inseamna ca vei cauta poezia, pana atunci, poezia pentru tine e doar o idee frumoasa.