Poezie
greierii nu se aud
1 min lectură·
Mediu
mama
am apăsat pe ceva
nu știu dacă e inima mea sau
mult mai tîrziu
am apăsat
și am ucis.
052.865
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 20
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “greierii nu se aud.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/14092058/greierii-nu-se-audComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu stiu daca mama e o alegere sau o greseala, dar "!" impune o astfel de "mama!" ca rezultat al unei "fapte" din trecut. ca si cum cineva ti-ar spune ca trebuie sa te duci la paine si te duci, iar pe drumul asta ti se ti se atrage atentia ca pe aici e stabilit(are reguli), nu pe "acolo!"; un acolo fara "!". incearca un exercitiu. scrie pe o foaie de hartie "mama", undeva pe la jumatatea ei, iar pe o alta, in acelasi loc, scrie "acolo" si fara punctuatie. cat de repede crezi ca fara punctuatie, aceste doua cuvinte vor capata noi dimensiuni!? intr-o lume plina de reguli, incep sa cred ca doar haosul duce la progres si ca fara el, nu suntem altceva decat un timp pierdut.
multumesc frumos!
multumesc frumos!
0
evolutie spirituala in loc de "progres".
0
o încercare.
persoanã cãtre care vã adresați
gest la început fãrã scop
final care clarificã dar aduce și afectarea cititorului
toate trei s-ar denumi organele poetice care deodatã cu citirea prind minte și se mișcã în virtutea libertãților existente.
pe scurt, de aici se produce un soi bizar de panicã mutã fãrã conținut și parazitã în liniștea celuilalt.
verbul final devine astfel un fel de motrice al durerii pierdute.
persoanã cãtre care vã adresați
gest la început fãrã scop
final care clarificã dar aduce și afectarea cititorului
toate trei s-ar denumi organele poetice care deodatã cu citirea prind minte și se mișcã în virtutea libertãților existente.
pe scurt, de aici se produce un soi bizar de panicã mutã fãrã conținut și parazitã în liniștea celuilalt.
verbul final devine astfel un fel de motrice al durerii pierdute.
0
este o incercare reusita si va multumesc frumos! am ramas cu:
de aici se produce un soi bizar de panicã mutã fãrã conținut și parazitã în liniștea celuilalt.
de aici se produce un soi bizar de panicã mutã fãrã conținut și parazitã în liniștea celuilalt.
0

Totusi, randurile de mai sus m-au "izbit" intr-un fel anume: sentimentul tarziului, o mea culpa (cat de obiectiv asumata??!!), inima ca punct al declansarii a.. "ceva"...
coordonarea disjunctiva intre "inima" si "mult mai tarziu" sau, mai exact intre "daca e inima mea" si "daca am apasat", ambele "guvernate de o regenta care exprima incertitudinea...
Mama (un vocativ!!) are un diacritic... lipsa??!!
In concluzie, o stare deosebit de complexa (= suta la suta poetica) frumos concentrata!