inventatorii fericirii

din căinele ăsta mort ies oameni
e ca atunci.
e ca atunci când pleci undeva
și ți-a intrat toată bucuria aia
că Tu.
e ca atunci când visezi un câmp de flori
nu pentru a simți
nu pentru a suspina
nu pentru un bărbat ori o femeie
pentru dragostea de care ești în stare oricum
și când nu îți va mai ajunge
să te prăbușești în singurul Dumnezeu
atunci nimeni
și nimic.