structură intimă a devenirii

straturi peste straturi si eu trec prin ele sa ajung acolo. cred ca asta am :) nici eu nu stiu prea bine. dar voi afla cu siguranta si cand voi afla unde, promit ca n-am sa tin nimic doar pentru mine, am sa dau totul.:) e bine sa te mai stiu!:)

"Beția" se poate interpreta ca bucurie de a trăi, energie, euforie, dar și ca epuizare, ca la modelele rigide ale lui Michelangelo. Vedem oameni oameni oameni. Nu extra-oameni, sub-oameni, ci pe unii mai vii, pe alții mai morți.

Așa văd eu, așa dezleg și titlul textului, sau "structura intimă a devenirii". Ce să fac dacă m-a acaparat și pe mine lumina prea puternică a sfârșitului de august, deși sunt cam al peșterii, prea al casei, nescos din bârlog în câte o seară. :)

Sunt în așteptarea altei "zile". Și nu a altei..... "zi" sau "zii măi lăutare". Errare humanum est sed perseverare diabolicum. Pe mine însă mă distrează până la un moment dat să-mi fac......... erată la comentarii. :)

cred că atunci cînd afli s-a cam terminat. așa că nu pot să-ți doresc asta. e ca și cum ți-aș dori să fii fericit. :)

Paul, asa e oamenii in betia lor vor sa devina ceva:) si adrian, nu mai am mult. cel putin asa simt.:)) sau poate e o pasa prost inteleasa de mine:)