dintr-o parte în alta

când eram copil

mama îmi spunea că pe stradă sunt criminali teribili și frumoși

plus toate lucrurile pe care o să vreau să le am și acei cai albi.

de atunci îmi bag sufletul mai înăuntru,

pun greutăți pe el să nu mă lase dracului,

să fie acel ceva la care să nu mă gândesc tot timpul,

să îl am pur și simplu,

nu știu de ce și acei cai albi. în fine

mai târziu am băut niște beri

și mi-am dat seama că în repaos pot atinge o viteză mult mai mare decât cea a luminii.

cum ar crede unii, total aiurea

dar am privit sticla aia de bere

și nu eram nebun.

*

până la urmă dă-o dracului de lumină!

de exemplu anul 1983

când frate-miu își băga un deget în cur

fără să știu ce are de gând, mi-l arăta.

încă miroase,

are energie și e de colo-colo,

nu e doar trecut.

atâtea formule plus viteza luminii

când e foarte simplu…

acei calbi albi,

fără trecut,

fără prezent,

fără viitor

și unde vrei sa ajungi.

*

de ziua mamei a fost mișto

fără să-i spun că o iubesc, deși

mi se face așa, că ar fi trebuit.

dar în pula mea, asta nu e o poveste de dragoste,

e ceva dat, să mă facă puternic.