cămașa de lucru

e un text frumos legat pe muchia senzațiilor tactil-gustative, coji de portocale, resturi de plastilină. zbaterea visului, atingerea lunii, escaladarea pe dragoste, așa cum ar face-o orice muncitor pe schela unei clădiri în construcție, din pasiune sau pur și simplu din nevoia primară, pentru ceea ce n-a făcut și-ar putea face el sau \"altcineva\". La final nu rămâne decât dușul rece, trezirea, prețul la limita căruia se plătește totul.

ce-aș mai putea spune. îmi asum subiectivitatea interpretării, e ceea ce am înțeles și simțit. mi-a plăcut sincer acest poem.

Cristina Cîrnicianu

Victor,

Mi-a placut, desi am crezut ca e vorba de un text supeficial la inceput (cand am vazut aglomerarea de cuvinte), dar, ei bine, mi se pare un text spus intr-o rasuflare cu dorinta de a scrie.

Tip: as renunta la doua dintre cele trei semne de exclamare de la sfarsit. Unul e de ajuns.



Dana

Cristina, totul are un pret, chiar si atunci cand nu cumperi. multumesc frumos pentru semn si pentru sinceritate!

Dana, deja ma mir mai putin:) ma bucur ca ti-a placut in cele din urma.