alergi ca prostul și ea în tine

Imi place titlul, dar e oarecum fara legatura cu restul textului.
Poemul pierde din forta pe la mijloc datorita unor imagini destul de banale(\"apa nu curgea
apa nu se oprea
unde dracului e apa
de spaimă am început să vorbesc
apoi am luat săpunul
m-am frecat cu el
avea pielea mea
am vorbit și mai mult\")
Finalul e bun. Are multa ironie.

eu am, personal, un cu totul alt punct de vedere. titlul aici ofera cheia descifrari acestui poem. eu il simt ca pe un poem de iubire, sentiment aici - scapat de personaj printre degete. apoi apa e aici organic necesara, poate din nevoia nevoii de potential intr-o faza trecatoare de regresie si dezintegrare de care depinde faza progre de reintegrare si regenerescenta, poate substanta luata ca totalitate a posibilitatilor de manifestare, cu toate nivelurile existentei pe care le poate revigora. apa este matricea..
e obirsie a toate cate sunt, este manifestare, ea sterge faradelegea fiind insasi virtutea ce purifica..
imi place indeosebi forta cu care personajul stie sa rupa cu vechile conventii si curajul cu care, curat, o ia de la capat.

Linea

f misto textul cela pe care l-ai bagat pt premiu. merita sa fie mai in fata
si asta e draguts
acela totusi parca e mai

Ionelia, titlul nu este intamplator, la fel si apa cum bine a simtit Dana.:) as putea sa explic, dar daca o fac, nu se mai cheama poezie si consider ca este vina mea, pentru ca nu am reusit sa ajung peste tot. cat despre final si eu cred ca este reusit, desi nu este tocmai ce ar fi trebuit sa fie. iti multumesc pentru atentie.. ma bucura trecerea ta.

Dana, ai spus tot, ai vazut tot si m-ai lasat fara, fara! tot ce-mi ramane de facut este sa ma bucur ca ai trecut pe aici si sa iti multumesc. pe curand.

hose, nu stiu unde merita sa fie textul inscris la concurs. pentru mine conteaza ceea ce ajunge la cititor si ce ramane in el, pentru ca asta conteaza. multumesc mult si sper la cat mai multe locuri vazute de tine.