Poezie
Zborul pescărușilor
1 min lectură·
Mediu
pe oglinda apei
valuri înnoada zborul pescărușilor
se zbat în crucea epavelor
ridicată pe furtuni
departe de ochiul pământului
lasă așteptării eternul
plasele sugrumate vârtej
înghit plumbii speranței
lăsând copii flămânzi
legănați pe brațele trestiilor bătute-n vânt
strigându-și părinții
departe de durerea lor
se strâng plasele în adâncuri
au adormit zborul pescărușilor
023.643
0
pe oglinda apei
valuri înnoada zborul pescărușilor
se zbat în crucea epavelor
ridicată pe furtuni
departe de ochiul pământului
lasă așteptării eternul – simplu, descriptive, cu noanțe de albastru , griu – plumburiu, zbucimul apelor, frumos spus: innoadă zborul, o imagine desenată pe crucea epavelor în așteptarea eternului. Care etern mă întreb? Eternul zborului? Mă gândesc doar la zbor și acel nod îl percep ca o oprire, pentru a putea merge mai departe…în rest tristețe, mă opresc aici, aș mai avea ceva versuri pe care eu le văd altfel dar sunt prea obosită de valuri si …