Cusut intr-un goblen

Se țese aici un poem în puncte de suflet, cu acele culori încă vii, cu acele motive de când lumea, arborele, lutul, oglinda, argila, stejarul, soarele. Mereu elementele definibile nouă, în orice transformare de suflet. Aici este o ușoară melancolie, ca atunci când, din tot ce te înconjoară nu mai rămâne decât un \"pământ străpuns de brațe\".
Forma versurilor oscilează și ea. Aerată pe trei sferturi, ca uo corolă, ca o tulpină apoi, se termină aproape plat, ca și cum acolo, rărdăcinile se țes în iluzii. Așa văd eu, simplu cititor. Un singur vers aș schimba aici, \"un soare și gânduri albastre\", deși se întrezărește melancolie, blues-ul. Las autorului liniștea și ruga lui acum.

Ela

cand mi-e sufletul gol privesc intr-o oglinda si vad un batran caruia i-au fost spulberate visele. neputinta ma face sa ingenunchez si sa ma plec in fata ei, iar timpul imi spune ca anii ce-au trecut imi grabesc timpul ramas. ai inteles bine :) traim intr-o iluzie.

multumesc pentru vizita