Alerg timpul spre dimineață

într-un vis lung de pe strada Dropiei închipui o mână prăbușită din așternut mătură aerul îndrăgostită degetele lungi argintate parcă agață însemnele tribale să nu rostogolească în neliniște ca un blestem restul de viață început cu noi încrucișate două falange bat în primul lemn rar ascultând răspunsul vibrează pisica împinge mustățile în pielea întinsă adulmecă sângele încet din vene parca își îndeamnă colții să crească să muște din nepăsare stie că sunt mai mult decât mă pot vedea se rastoarnă până unde am să mă întind de data asta imbrățișarea nu are capăt ascute eternitatea pe fibra aceluiași lemn visez pe coapse guri imită în șoaptă atingerea bărbaților fără dragoste sorb trecerea pașilor de sub fereastră în tâmple ar trebui să-ți spun că sunt mai mult decât ei respir inima de pe buzele tale a doua oară sunt ca doi gemeni unul pentru tine și unul pentru tine tu și eu