Doar eu îl strig așa

să stăm noi cocoțați deasupra văii de unde își dau drumul norii acolo unde nu se încumetă decât vântul și jos sub tălpile noastre o să se întindă hăuri albe am să-ți arăt cu degetul tu o să râzi uite vezi acolo jos dormim noi în punctul ăla tot acolo o să mâncăm când n-o să mâncăm tolăniți unul lângă altul zambim așteptând să ne ciugule iubirea în pielea goală fug la fereastră să-ți arăt muntele tu în vârful pernei desenezi o palmă parcă te și văd strengăriță cu codițe înclini capul într-o parte în alta femeie numeri clipele de până atunci unele te opresc și plângi îți strâng pumnul asta o să fie mare când dormeai am pus muntelui numele tău