Umed

umbrelă în alb și negru cuierul roșu agățat pantofii tăi descălțați unul lângă altul afară plouă pe geam cuvinte picături jumătate de fereastră spartă desculță te pierzi în departe în urmă respiră holul parfumul tău pereții ăștia urlă nu se mai trântesc visul meu lângă se întinde cu o mână sub cap pantofii încălțați trebuie doar să ridic o mână o pleoapă umbrela cuierul tu aici afară plouă mâna ta în mâna mea ne plimbăm prin toamnă departe