Din nemărginire

pășește prin cenușă în gura lumii cu descântece dansează focului dezbrăcată ma cheamă din pământ adună-mă piatră cu piatră din cele lumești și neființă undeva pe noptieră am lăsat un vers are viață și moarte rostește-l vei ști când să-mi trezești pleoapele când să privești necunoscutul se joacă cu simțurile o umbră aleargă neîntrebată pe spate înaltă se oprește alb se îmbracă din aripi așa am început apoi cerul ieri treceam pe sub fereastră erai ca un mister eu departe de tine poate prin datul din umeri și prin neîncrederea pe care o manifest doresc să trag pe cineva de mânecă