“Nu am aer”

ferestrele își scutură vitraliile descoperă fecioare împletind culori pe marginea ploii coși ultima viață lângă cele lumești cu ață din fir de bărbat și plânsete de copil înțepi fiecare rătăcire o strângi o strângi așa cum sugrumi dorința cu răsuflarea mea cu bărbăția mea și de fiecare dată te oprești în obrazul stâng înroșită mă gândesc la un salcâm să-mi cadă șuvițe din păr să-i împletesc gânduri cu tine