Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Poem

1 min lectură·
Mediu
când iubesc las autobuzul să plece se va întoarce până atunci am să împodobesc bradul cu ce a mai rămas de crăciun oamenii se țin întotdeauna în brațe puțină beteală nu-i strică îmi spun am întins mâinile și lumea aproape că era a mea acum sunt degeaba cu inima scrijelită tu femeia fier beton eu zgârie norul tău și ne îmbrăcăm copilul cu barbă apoi ninge
043.805
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
66
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Marinescu Victor. “Poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/jurnal/1776904/poem

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
și atât e prea accentuator și deja subînțeles, cât timp oricum e vorba de final acolo, la verbul ninsător.
0
@marinescu-victorMVMarinescu Victor
doar ninge si ma bucur ca ai venit la fereastra sa-mi spui.

victor

0
@ioana-mateiIMioana matei
si etape necesare, ciclice ale manifestarii iubirii...inspirate cuprinderi reciproce...ale femeii \"fier beton\", \"zgârie nor\"-ului ei si copilului cu barbă...iar ninsoarea pare o infaptuire a intoarcerii la alb...si inceputul si sfarsitul poemului primenesc fiinta pentru sarbatoare...o sarbatoare a iubirii...frumos...
0
@marinescu-victorMVMarinescu Victor
Ioana, ne iubim amestecat si nu reusim sa ne desprindem de urat. afara ploua si nu degeaba. multumesc pentru sarbatoare si te astept!

victor
0