Nu mă mai lipesc de pielea ta și tace

ne despărțim în fiecare zi mai surzi ți-am spus că iubirea ascultă pe la uși dacă o lași dimineața înfulecă tramvaie oamenii se țin de pleoape când se deschid geamurile se lovesc unii de alții ca mugurii de primăvară undeva cu fereastra deschisă chiar o să murim am avut un vis dedesupt o apă se sătura cu oameni mie îmi creșteau aripi și nu m-am uitat în sus i-am smuls pe toți odată erau doar cârpe înnodate peste mine cădeau plase am mai mers cateva stații fără să mă întorc de atunci toate ies din mine ca dintr-un dovleac ultima sămânță de inimă am prăjit-o doar pentru tine acum toți copiii se strâng în jurul meu și cred că o să mai fiu