Aș defini aici transfigurarea sentimentului prin expresia poetică simplă, dar cu o anumită filozofie a ideii de bază. Poezia are rolul de a face legătura dintre cuvinte, dându-le posibilitatea să virbreze. Aici e poezia unei suflări, emoția trebuie doar simțită nu este exteriorizată, e un fel de nebunie a gândului filozofând cu sine. Zborul e elementul ce susține versurile, le dă acea lumină despre care doar în treacăt vrea autorul să amintească. Orice om are în el zborul și lumina, dar important e să știi să o spui și altora și tu ai reușit.
excelent redata un fel de strafulgerare iluminatoare, ce constientizeaza instantaneu legatura cu adevarata noastra esenta...poem ca o intoarcere de-o *clipa* la adevarul si lumina din noi...aici \"afara\" fotografiaza \"inauntru\"...mi-a placut mult textul tau...
Maria, Ioana, va multumesc pentru semnul lasat si imi cer iertare pentru intarzierea raspunsului. de asemenea am sa-mi cer iertare si pentru ca sunt grabit, acum cand va scriu. pe curand!