Marina Samoila

Taticule, nici nu banuiesti cat de variabile geometrii te va invata ea, iubita ta Mateia Maria. Tu sa fii atent si silitor, sa pricepi repede, asa cum se intampla cand iubest tare, tare. Un copil e cea mai fascinanta carte!
Sa-i arati copilei tale mai ales intersectiile si spirala si liniile curajoase de zbor.
Cat despre paralele, oricat ar fi de in firea lucrurilor si de drepte, vine o zi,-esti fericit, pentru tine e inca departe-cand ea te va deprinde cu ele.
Nu e tristete in ce-ti spun, e doar ce se descopera in cartea de geometrie predata de copii parintilor mult mai tarziu, mult mai departe. E bine asa, e egal cu a iubi mereu dar mereu altfel, si a modifica propria-ti geometrie in acord cu cea a copilului, care este o alta carte.

Curge, adica ploua frumos poezia ta.
Nu-s impacata cu ultimul vers din penultima strofa. Suna ca si cum ai avut o clipa de plictiseala scriind si-ai pus ce s-a nimerit, doar pentru rima. Si in loc de musonic, poate logoreic, pentru ca ploia ta e una multa si rece, iar musonul presupune caldura(doar in geografia mea?).
Imi place muzicalitatea, dacia subsantiv comun si nostalgia cotidiana.

Foarte frumos! Mi se pare insa putin fortat
\"..de a fi rotunde...\"
Ce-ai spune de:
\"ca sunt rotunde...\"?

Oricum, imaginea creata de tine e interesanta, are o poezie implicita si un gand filosofic sugerat cu subtilitate.
Imi place.

Imi place. Are o anumita tensiune, un fel de a surprinde clipa. Ma nedumereste insa titlul...

Interesanta. Imi place, dar ma deranjeaza \"sisifica confruntare\", cred ca ai putea sa o corectezi (eventual \"imi reincep sisific docila confruntare).
Eu as renunta si la \"caci\" din ultima strofa, dar e doar o parere.

Acordul ar fi \" a neamului nostru\", iar datul peste cap ar fi de trei ori.
Chiar si asa e bun titlul, cam in treacat scrisa.

Intimista, realista, modernista (post) si \"Artista\" buna... E teribil de expresiva si-mi place, cu toata ciorba reincalzita.

Imi place muzica versurilor tale. Mesajul primei strofe ajunge pana la mine, al celei de-a doua nu. Stiu ca nu e agreata ideea de a-ti explica gandul mai mult decat o face poezia in sine, dar pentru ca bajbai si ca sa nu pun intrebarea direct, imaginez explicatii posibile adaugand sau stergand litere:
apoi …
când apare arca departe
iar ceasul a stat între noi
plecare ori moarte
sună oferta de-apoi
Si tu ar trebui sa-mi dai peste mana sau sa nu-mi dai

\"Pescuitor într-o lacrimă,
nicicînd nu voi mai prinde
peștișorul de aur al copilăriei.
Chiar dacă v-aș dărui rația mea
de zahăr
tot amar v-ar fi ceaiul singurătății,
mamă și tată !\"
Aproape amutita de emotie, indraznesc sa sper ca te-am provocat.
E cutremurare si gingasie masculina, nedulce. E simtire intensa si maiestrie de picurare in cuvant. Felicitari!

bgroza2000>Iti multumesc mult.
Ynightmare>da, da cuibul - simbol al familiei
dorun>permanenta iubirii e un fel de a-i ocroti pe cei dragi si ca in poveste poti ucide balaurul-timp cu palosul iubirii.

Anaid>mamicilor closte, numai ganduri bune
omer>la ouar nu pot sa renunt, e un simbol al copilariei, (uneori duminica ma mai rasfat cu un ou cleios in ouar si imi ling buzele de gustul copilariei).Cu enumerarea ai dreptate, fiind insa o poezie DAR, nu stiu daca am sa mai schimb ceva
albastru27> ma bucur mult de ce-mi spui
bgroza2000>ce mare placere sa ma pot bucura si pentru mama ta , dar in primul rand pentru tine. Imi poti da detalii desprea aceasta carte (cand a aparut, la ce editura, de unde ai cumparat-o).
Mama mea, care mi-a dat incuviintarea sa inregistrez poezia asta pe care i-am daruit-o de ziua ei, va fi poate mai emotionata decat mine cand ii voi arata cuvintele voastre frumoase, si se va umfla in pene ca o closca ce este. Va multumesc mult.

Nu, bine inteles ca nu ma supar, chiar te-am rugat sa-mi dai peste mana.
Traducerea ta este foarte fidela, a mea a incercat o unda de versificatie, diferentele nu sunt insa, dupa parerea mea, majore si nu simt ca am schimbat sensuri prin traducere.
Este sigur ca cea mai adevarata traducere o poate face autorul. Mai cred ca autorul are cea mai mre libertate in a face prin traducere unele licente care, desi pot aduce diferente fata de textul tradus, adapteaza astfel forma la noua haina, fiind cel care simte cel mai bine cum sa transmita mesajul.
Traducatorii mari, spre lauda lor, asta fac, poate chiar cu strangerea de inima a \"posesorului neproprietar\". E o mare indrazneala, care cere pe langa talent si o incredere in propria intelegere alternand cu o uitare de sine, de care eu nu sunt (inca?) in stare.
Ar fi interesant sa aflam parerea unori \"al treilea\", un cititor care, trecand prin propriul subiectivism cele doua variante, sa-si exprime opinia.
Ce zici, incercam \"Ghicitoarea\" asta?

N-am mai vizitat site-ul de doua zile, vreau sa spun doar ca si eu subscriu 100% si ca ideea mi se pare foarte buna. Ma tem doar ca vor fi multe cereri, foarte multe si ca de aici ar putea sa apara suparari, criticii avizati dispunand si ei de un buget de timp limitat si de propriile lor preferinte. Va ganditi sa faceti o lista de asteptare si la un gentelmen agreement care sa statueze raspunsul la solicitarea de critica in conformitate cu aceasta lista?
Ideea e minunata si ar fi pacat sa creeze disensiuni pe site. Cu toate riscurile astea eu subscriu neconditionat.

Sunt un pic zapacita, n-am scris eu ca propun textul pentru volumul tiparit.
Sigur, nu il propun.
S-a intamplat chiar ieri, am fost acolo... si am venit ravasita. Nu mi-am gasit astampar pana nu am pus pe hartie.
Nu e nici proza, nici poezie. E doar un fel de a scapa de frica.

\\\"vara aceasta\\\" suna prea pretentios in raport cu \\\"sora-sa\\\", ce-ai zice de simplul \\\"vara asta\\\"? In vara inca netoamna, exact in ziua asta eu am fost daruita cu darul sa daruiesc, simplu, firesc, cu emotie si electronica, apasand pe un buton. \\\"Vărateci, goi de haine și plini, Miri plini de seceta unuia către altul, Zgrunțuroși de neploaie, ciulini, Într-un bărăgan de iubire și de nedestul.\\\" Nu-mi puteam dori o poezie mai pe sufletul meu pentru prima mea steluta. Ti-o daruiesc din toata inima.
Am apasat corect dar nu apare,nici comentariul nici macar steluta.Mai incerc odata (si iar ma scuz pentru lipsa de pricepere, cand sper ca am invatat, imi mai taie nasul masinaria asta infernala)

Va multumesc tuturor, si celor care aseaza Atlantidele in nori si celor care pravalesc stelele. Asta e minunat pe acest site, ca ai, aproape in timp real, reactia celor care te citesc.
Pan, ai avut dreptate, am facut cateva modificari la ceea ce scrisesem mai demult si a aparut acel dezacord(de care m-am rusinat).
Andia, iti sunt datoare cu un raspuns, dar as vrea sa ti-l dau pe mail, imi poti da adresa ta?
P.S. Am schimbat putin finalul, in speranta unui mesaj mai clar.

Foarte mult imi place.Mai ales secunda din buzunarul ceasului elvetian de argint.
Fiind insa pe poezie.ro, cred ca ar merita sa o traduci. Nu toti vizitatorii stiu engleza. Si e pacat. Adica e pacat sa n-o inteleaga.
Sper sa nu te superi ca am sa incerc chiar eu (sa-mi dai peste mana daca gresesc!):
E intuneric
Si intuneric e inima mea
Este durere
Si durere mi-e sufletul
E tristete
Si eu tristete insemn
Este moarte
Si prin moarte sunt etern.
Sunt cel care aduna toate cele uitate
Sunt matahala
Care se-neaca intr-un pahar de Cola
Sunt fumul trabucului cuban
Adormit in scrumiera din bar.
Sunt melodia chitarei
In dimineata franceza
Sunt o secunda a minutului din ora
Ceasului elvetian de-argint din buzunar.
Ce sunt?
Cine sunt?
Unde sunt?

Imi place prima parte, clasica prin muzicalitate si punere in vers. A doua perte,cea cu intrebarea, desi mi se pare interesanta ca idee, imi da senzatia de ezitare, de tatonare a formei. Cred ca ar mai trebui slefuita. Succes!

Abia azi am aflat ca ai revenit, vazand comentariul tau de la o poezie a lui Pan.
Vei zambi poate agasat auzind ca ma alatur celor ce-ti spun ca ne-ai lipsit, prea multe urari de bun venit pot deveni obositoare.Risc asumat: mi-ai lipsit.
E trista poezia ta, ideea, cuvantul dar mai ales muzica.
\"Nu intamplarile tulbura mintile oamenilor ci felul cum privesc ei la ce li se intampla\" - scrie sus de tot chiar sub poezie.ro, in clipa asta.
Cand vei citi randurile mele va fi scris cu siguranta alt ceva. Asa-i si cu tranzitia noastra, cea spre toate puntile.
Sunt punti dinspre noi spre ceilalti pe care le ingustam singuri, uneori ca se ne punem la incercare.
Hai sa largim puntile si lumina sa curga dinspre tampla spre glezna!

Ma pregateam sa inchei inca o zi lunga. Si am zarit, nici nu stiu cum, poezia ta. Mai zabovesc sa o recitesc si ma bucur copilareste, tare tare.
Incerc sa reiau ce-mi place mai mult si nu pot, versurile disparate sunt, cum spunea Calinescu, \"ca apa de mare tinuta in palma\".
Poezia asta e un tot, indraznesc sa spun perfect, pentru care iti multumesc.