Marina Samoila

Va multumesc, celor ce m-ati vizitat in toamna asta uda a mea si celor care au lasat un semn.
celsius-grade putine, si tu stii de ce suntem pedepsiti
albastru27-am aceeasi varsta ca si toamna asta a mea.
Ynightmare-la mine ploua dusmanos, ca in ude cosmare. de ce?
vladutz-la multi ani si un octombrie senin

Da, da. E atat de doamna, toamna ta. Si-mi daruieste o emotie de patrie comuna, impartasita, regasita.
Pe cerul toamnei tale, peste hieroglife de mioare, primeste-n dar o stea.

Interesanta si plina de atmosfera. Poezia ta ma duce cu gandul la o carte a lui Salomon Rushdee (nu stiu daca i-am scris corect numele)\"Copiii din miez de noapte\".
Asa cum multi din comentatorii tai remarca insolita postura in care il asezi pe Caron. Forta mare imaginile cu licuricii inchisi in sticla si cu Raducu asasin de vise. Foarte deschis finalul, fiecare il intelege dupa sine sau dupa starea de moment. Intr-o lume in care nici macar nu mai intrebi
\"Sunteti vinovat sau nu ?\" pentru ca
\"A, sincer ? Nu conteaza. De mult nu mai conteaza\" bietii de noi, ucigasi si ucisi, ne consumam energia gandind in sistemul binar NE/VINOVAT.
Te mai ucid si eu cu o stea...















a sine sau dupa starea de moment.
Intr-o lume in care \"

Iar ma nemultumesc micile imperfectiuni la o paezie care imi place mult, mult de tot. Asa ca nu pot sa nu-ti spun (desi, stiu, mi-ai spus, tu nu stai sa cizelezi, scri dintr-o suflare).
E minunat \"în carafe de sticlă
de abur opace\", dar \"gâlâit\" (probabil lipseste un g) nu-mi suna bine, mai ales ca sade ( ce zici de \"gâtuit\", adica stors-fara rima- sau poate \"zdrobit\", \"lichefiat\"?).
Si-apoi daca ai rasuci putin \"cu lacrima din ochiul ce plânge de teama\" ai evita o rima aparent facila (sange/plange)si ai pune dupa mine mai mult in valoare aceasta imagine deosebita, care tradeaza un foarte fin observator, cunoscator al psihologiei feminine.Senzatie confirmata si de urmatoarele versuri
\"Te joci cu inelul proaspăt pe mână,
îl privești așa cum privește
frunza de viță în var-o furtună\", unde comparatia este sugestiva si surprinzatoare dar realizarea sufera , mai precis \"var-o furtuna\" suna fortat, poate rescriind :
\"Te joci cu inelul proaspăt pe mână,
îl privești așa cum frunza de viță privește vara la furtună \" ar suna mai bine.
Poezia e minunata, originala ca idee si foarte proaspata prin cuvintele parca tasnite din bobul voluptos strivit. Pana la urma cred ca imperfectiunile au rostul lor. Ce ti-as mai fi scris daca ele nu erau. Doar ca imi place, imi place cum via ta creste in rod de la poezie la poezie. Deci uita tot restul si primeste darul meu in bruma de stele.

Povesti, povesti de adormit tristeti. Recunosc ca imi lipseste \"gustul\" pentru astfel de povesti. Ma intreb cum ar fi daca am ciocni un pahar si te-am face sa le spui nu sa le scrii, povestile astea ale tale ? Hai noroc Nexusu-le, la multi ani si scrie-ne si noua o poveste ca pentru Maria-Mateea, ca prea e balta toamnei plina de broaste.

Mie mi se pare ca sunt doua poezii aici, poate si titlul imi induce senzatia asta. Pare in adevar, poate nu un
\"loc acrobatic\" ci o acrobatie la trapez, ea atarnand de el, el cu capul in jos, ea dimpotriva, el-dulcele compromis, ea- tristetea absurda.Si-apo fac roata: el compromisul ucigator, ea-tristetea inutila.
Trebuie sa admit ca El, compromisul este deosebit zugravit si de El, cu capul in jos simt ca trebuie sa atarn o stea.

Imi cer scuze, dorun.Explicatia ii era adresada lui degeaba, dar tocmai citisem comentariul tau, la care de altfel subscriu, si am trecut numele tau la destinatar, din greseala.

1/Explicatie: cu privire la steluta pentru \"Din lipsa de timp\", citata de tine ca mostra de comentariu neobiectiv, as vrea sa-ti spun ca evident nu reprezinta o judecata de valoare cu privire la \"text\" (cu exceptia cuvintelor introductive textul este compus din imagini de la intalnire). A fost felul meu de a spune \"ma bucur sa va cunosc, macar asa\" si de a atrage atentia si altor vizitatori sa-l exploreze. Pana la urma, atata vreme cat stelutele nu sunt apanajul celor considerati drept critici avizati, ele ne dau posibilitatea de a ne exprima simbolic bucuria si recunostinta: pentru un text cu care rezonam, pentru un gand sau o imagine care \"ni se pare acasa\", pentru un ceva care ne este daruit de cineva de pe site.
2/Cu privire la aceasta noua disputa, nu pot spune decat ca mi se pare copilareasca si ca argumentele aruncate in lupta de ambele parti sunt subtiri, foarte subiective, nu cred ca merita sa fie gazduite intr-un editorial pe prima pagina a site-ului. Dupa mine astfel de galcevi isi gasesc mai degraba locul pe forum (agora) si pot continua acolo, ca descarcare de umori si orgolii. E pacat ca un vizitator care intra pe site pentru prima data sa dea cu nasul de ele - va crea confuzie si in loc sa-i atraga pe doritorii de literatura ii va atrage pe galcevisti, care sunt din pacate destui.

Frumoasa, intensa, melodioasa. Mi se pare fortata imaginea adulmecandului ADN, care parca sparge vraja. Fara ea poezia nu sufera ci se rotunjeste ca bobul de roua.

Mi-ar fi placut sa-ti daruiesc o pana, tie PAN fara A, nu-ti pot da insa decat o stea si regretul meu pentru ultimul cuvant,(greu, de zburat) din poezia ta.

Incep printr-o corectura, textul de mai sus este din Romania Literara nr.38/ cred din 26 septembrie. Primul articol al Constantei Buzea cu privire la proiectatul volum de antologie poezie.ro a fost publicat in Romania Literara nr.37/18.09.2002. Am citit cu emotie si bucurie cuvintele ei elogioase la adresa initiatorilor volumului-Radu Lucian, Bogdan Geana, Paul Bogdan, Ioana Stefanescu, Anton Peta, Matei Ghgiu, pe care ii numea nu dupa pseudonimele cu care eram eu obisnuita pe site ci cu numele lor adevarate sau de scriitori
(Anton Peta e oare numele de scriitor al Anton-ului nostru?) si a caror poezii le-a comentat, promitand o continuare.
Cronica de mai sus este tocmai continuarea si as ruga-o pe Andia, daca are timp, sa adune la un loc cele doua cronici. Pentru mine a fost chiar motiv de mandrie faptul ca am putut citi aprecieri facute cu sensibilitate si profesionalism de un poet cu ochi de critic si cu multa daruire fata de cei ce scriu poezie si publicate in revista de prestigiu care este Romania Literara.
Va amintiti cum ne gandeam sa gasim o modalitate de a obtine pareri avizate despre textele de pe site? Iata ca o astfel de parere a aparut si cred ca merita sa fie popularizata si citita de cat mai multi dintre cei inscrisi sau care viziteaza poezie.ro.
Poate ca Editorul ar putea gasi o solutie de \"rubrica\" accesabila din prima pagina, ceva de genul \"Critica despre peozie.ro\" in care sa adune toate opiniile din presa (si pe cele ale d-lui Cipariu dar si pe cele ale doamnei Constanta Buzea si evident pe cele care, sunt convinsa, vor mai aparea).

Cat despre nemultumirile anticipate de dorun, eu cred ca ele nu vor exista, daca cei care citesc articolele din R.Literara lasa orgoliile la o parte, sunt sinceri cu ei insisi si simt bucuria apartenentei la acest loc special care se cheama poezie.ro, si care incepe sa-si consacre valorile.

Cu cativa ani in urma, legat de cu totul alta comunitate (cea a operatorilor de telecomunicatii) s-a nascocit termenul de \"coopetition\", un mix intre \"cooperation\" si \"competition\", dorind sa ilustreze o comunitate ce se constituie pe alte reguli, ce stimuleaza simultan creativitatea, colaborarea si confruntarea civilizata si benefica. Cred ca ar fi posibil ca un astfel de termen, oricum l-am scrie, sa devina emblematic pentru acest site. Depinde de noi toti.
Felicitari celor comentati de Constanta Buzea, si la cat mai multe si reusite creatii spre bucuria membrilor si a vizitatorilor!

Iti multumesc Pan ca ai reusit prin poezia ta sa imortalizezi emotia intalnirii voastre si a intalnirii cu Anton si poeziile lui, impartasind astfel si celor ce n-au putut fi de fata din bucuria acelei clipe. E emotie adevarata versul tau, transmite o stare si dupa mine e poezie.
Si eu mi-as dori un volum de-al lui Anton, asa ca il rog pe Radu sa-mi spuna cum sa fac.

Dragilor dragi, cu suflete/priviri/poze de barzi. Mi-ar fi placut sa fiu o musca de vin, sa va privesc chipurile din paharul la inceput plin, sa ma imbat de zumzet de emotii si bucurie, sa torn in dulceata lui un strop de pelin...
Dar am aflat prea tarziu, si-acum asta e - n-a fost sa fiu la masa voastra decat o umbra albastra, amusinand in aburul respiratiei/inspiratiei bachice, uitata la despartire in miez de noapte
sub copacul cu frunze tomnatice. Descifrez melancolic piesele/pozele de go, ale \"bobocilor\" numarati anacronic in primavara intalnirii poezie.ro.
Dragilor dragi, ne-om intalni candva, la vara, si cu racoarea ninsilor barzi.

Inegala poezia asta a ta. \"Vatamata\" de ingramadirea de imagini si senzatii confuze lipite de-a valma de leucoplast prima strofa.
Imi place mult insa strofa a doua, care dupa mine poate sta pe proprii picioare fara carja primei.
Speciala de tot imaginea prelinsului leucoplast din dimineti lenevoase si florile de plastic.

Intai pun o stea , sa-ti straluceasca aripele
Si-apoi ma caut in buzunare de chibrit si lumanare.
La flacara tremuratoare si cu speranta ca n-am sa te supar iti spun:
nu lasa derizoriul sa muste din poezia asta- gandeste-te daca nu poti renunta la excesul de si-uri
(\"si să-l mai și găsesc și să-l și iubesc\");
gandeste-te daca poti schimba \"ce fi-vor\" - ingreuneaza sonoritatea
(ce frumos suna: pe plete carunte)
gandeste-te sa rescri penultimele versuri simplificandu-le (sugestie smerita:
auzi-vei poate atunci
ultima-mi suflare cum tace:)
Cine daca nu Dumnezeu sa ne auda si sa ne inteleaga fericirile, ratacirile si in cele din urma tacerile??

M-ai facut sa ma \"log-in\" cu poezia ta. Am tot citit ce a aparut azi si nimic nu m-a provocat. Pana am citit a ta pregatire de lupta. Imi place. Mi-ar fi placut si mai mult daca finalul era mai scurt si mai interpretabil :...Deoparte lasa mierea! (tu care iubesti ura dusmanilor sau ei care mananca albinele?) si ramanea cititorului sa-si raspunda...

Concluzia editorialului lui Coelho este surprinzator de concis cuprinsa in vorbele lui Blaga, care apar acum in debutul ecranului \"\"Dupa ce am descoperit ca viata nu are nici un sens,nu ne mai ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens.\"
E pacat ca indemnul lui Nexus, atat de profund omenesc, de a aprinde o lumanare pentru sufletele victimelor din 11 septembrie a provocat comentarii deplasate dupa parerea mea. Traind in America este firesc sa fi simtit mai intens decat noi de aici fiorul rememorarii tragediei de la 11 septembrie si ca poet ce este sa auca pe site aceasta emotie si indemnul la reflectie catre fiecare din noi.
Nimic nu ne opreste sa avam un gand pios si pentru romani si pentru jugoslavi si pentru israelieni si pentru palestinieni si pentru irlandezi si pentru afgani si pentru toti cei care cad victime altor oameni. Dar asta nu are legatura cu 11 septembrie. Si a aprinde o lumanare azi numai pentru americani, nu e nici o jignire la adresa celorlalti, pentru care putem aprinde o lumanare in fiecare zi.
Important este, ca oameni sensibili ce ne pretindem, sa o facem cu sinceritate si piosenie, mantuind astfel si pe cei care o fac formal si interesat. Si sa chibzuim o clipa la ce-am putea face, fiecare dintre noi, ca sa-i dam vietii un sens.

Ai dreptate, Nname. A fost felul meu de-a drege amaraciunea fata de ce-am citit in comentariile \"Punctului de vedere\" de azi, 11 septembrie.

Ma bucur tare ca n-am ratat poezia ta. Desi cu intarziere, vreau sa-ti spun ca m-a cucerit: spontaneitate, sinceritate, amanunt de ironie dulce-amara, muzicalitate, asocieri surpriza si foarte sugestive si permanenta raportare la un element din natura definitoriu pentru mesaj. Plasarea verbului doar in primul vers da libertate gandului care zburda in fiecare strofa.
Si \"saramura de apa de mare\" de care mi-e atata dor....
Felicitari!

Impresionant exprimata conditia subjugatului artist. De la detaliul \"hotarului de est\", cel al rasaritului,al portii al uneori neindraznitei intrari, prin \"milul metafizic\" (submaterii ude din care puritatea dezerteaza)si pana la amutirea durerii in muta gura a Pestelui, e o succesiune de stari agonizante in care cei daruiti artei se vor recunoaste.
Ma deruteaza \"(ureche)-nfundata\". Muta vina in tabara cealalta, in aparenta contradictie cu tot restul. Asta a fost intentia ta? Daca nu, cred ca poti renunta la aceasta determinare, contrariaza sensul poeziei.
Poezia mi se pare deosebita si ca idee si ca realizare.
Felicitari!
P.S. In titlu cred ca poate lipsi \"o\" (e doar o parere)