Poezie
Oare asa e sa mori?
1 min lectură·
Mediu
Oare asa e sa mori ?
Ochiul meu e orb si mâna mea amorfa
Urechea mea e surda si limba mea uscata
Iar narile încremenite.
Stau sub un copac foarte înalt
privindu-l de la poale catre vârf:
Firul de iarba îmi strapunge timpanul
Frunze mi se încolacesc pe deget
Flori rosii îmi navalesc în papile
Fructe rotunde mi se rostogolesc sub pleoape
Si-n fiecare nara îmi izbucneste o samânta.
Sunt rând pe rând samânta si fruct
si flori si frunza si tulpina:
Durerea prefacerii din om în planta
(Oare asa e sa mori ?)
Picura peste mine ca lacrima ploii, divina,
Rostogolita din vârf de copac
Sau mai din înalt
Pâna la mine jos, la radacina.
012892
0
în perioadele cînd căutam un pretext de a muri în picioare, nu lipit de perne moi cum vroia mama.
dacă aș avea stele, ți-aș da una numai pentru asta ..