marina popescu
Verificat@marina-popescu
bucuresti
„Viata e un vis. Depinde ce ne amintim cand ne trezim.”
Aboslventa a Facultatii de Litere - Departamentul Studii Culturale Europene din cadrul Universitatii Bucuresti.
Cronologie
un poem frumos, mi-au placut: "și când ei spun asta, în pieptul meu
Se aprinde un neon", "Ca și cum abdomenul ar fi fost o fereastră pentru orbi" (fara virgula intre "orbi" si "care"), "Și bezna încă-mi lucea oasele prin geamurile pline de zăpadă". Felicitari pentru premiul de la Mizil, ia te rog legatura cu Laurentiu Badicioiu, mi-a spus aseara ca a incercat sa te contacteze si nu a reusit si m-a rugat sa-ti transmit intr-un fel lurul asta :)
Se aprinde un neon", "Ca și cum abdomenul ar fi fost o fereastră pentru orbi" (fara virgula intre "orbi" si "care"), "Și bezna încă-mi lucea oasele prin geamurile pline de zăpadă". Felicitari pentru premiul de la Mizil, ia te rog legatura cu Laurentiu Badicioiu, mi-a spus aseara ca a incercat sa te contacteze si nu a reusit si m-a rugat sa-ti transmit intr-un fel lurul asta :)
Pe textul:
„Ora 5" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextmultumesc pentru trecere, am remarcat deja ca exista oameni minunati aici, oameni dispusi sa citeasca, sa lase un semn (dar nu ca un autograf bizar:) ) si chiar sa raspunda pozitiv la criticile (mele) constructive. ma bucura aprecierea ta si sper sa reusesc sa ma ridic in continuare la inaltimea asteptarilor, dupa cum ma astept sa fiu atentionata atunci cand ceva nu e in regula:) m-a impresionat comentariul tau elaborat, ai surprins foarte bine ceea ce mi-am dorit eu sa exprim in poem. la buna recitire!
Pe textul:
„Ca un semn, ca un autograf bizar" de marina popescu
0 suflu
Contextun text foarte echilibrat, dar puternic în același timp. îmi place autenticitatea sentimentului și felul lipsit de patetism în care ai reușit să-l exprimi. am găsit versuri care mi-au atras atenția: "atât de mult mă iubește lumea/ mi-a purtat îmbrățișările până s-au tocit în coate", "am un piept ca un pământ rece prin care doar/ se gonește spre mai departe". voi reveni să te citesc!
Pe textul:
„poem despre cum se altoiesc oamenii" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
Contextin ansamblul sau e foarte misto poemul,imi place mai ales finalul, e foarte viu prin imaginile pe care le construiesti. cu toate astea sunt mici chestii la care poate vrei sa te mai gandesti:
"Când îți spun numele rostit încet" - ori spun ori rostit, una din ele e, evident, in plus
"casă, cuib sau scorbură" - inteleg ca enumeri aceste forme de adapost pentru a sublinia ideea feluritelor posibilitati de transformare in diverse vietati. cu toate astea, scorbura, din cate stiu eu, se produce in mod natural, nu o face vreo vietate anume :)
acel "unde esti" la final...nu prea sunt de acord cu interogatiile de genul acesta, dau o nota de pathetism nu tocmai de dorit.
observatiile mele sunt doar observatiile cuiva care a citit foarte multa poezie, care scrie uneori poezie (mai buna sau mai rea) si sper sa fie constructive. textul iti apartine si prin urmare te poti purta cu el asa cum crezi tu de cuviinta :)
"Când îți spun numele rostit încet" - ori spun ori rostit, una din ele e, evident, in plus
"casă, cuib sau scorbură" - inteleg ca enumeri aceste forme de adapost pentru a sublinia ideea feluritelor posibilitati de transformare in diverse vietati. cu toate astea, scorbura, din cate stiu eu, se produce in mod natural, nu o face vreo vietate anume :)
acel "unde esti" la final...nu prea sunt de acord cu interogatiile de genul acesta, dau o nota de pathetism nu tocmai de dorit.
observatiile mele sunt doar observatiile cuiva care a citit foarte multa poezie, care scrie uneori poezie (mai buna sau mai rea) si sper sa fie constructive. textul iti apartine si prin urmare te poti purta cu el asa cum crezi tu de cuviinta :)
Pe textul:
„Poem de dragoste" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Context