Poezie
First you cry
1 min lectură·
Mediu
iată nacela și visul destrămate prin burgul orbilor de toate cuvintele
clopote amare vor respira peste ultimul însoțit
dincolo de facerea ta
dintre coastele și pântecul norului albastru
- când te-au înnegurat în sacristia anotimpului -
vei deschide într-un târziu iertării inima
cartea de nisip dintre noi și cer
până vor țâșni din Styx pietrele înapoi
și crinii ofiliți și foamea de tine
sub talpă se va ascuți tăcerea
numele îți va fi scris cu foșnetul celui crucificat
peste apele Infernului
\" Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
ché la diritta via era smarrita. \"
rumorile toamnei te vor duce iar de mână
prin liturghia acestei nopți
lângă regii neîncoronați ai singurătății
first you cry
24 septembrie 2006
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=320
023615
0
mai mult de atit nu are ce sa ne faca.
am crezut ca sint perceput ca un nesimtit,ca un neadaptat la noile cerinte,ca am fluierat in biserica...ca sint cum nici prin cap nu-mi trece ca sint dar, citindu-ti calupurile de suflet pe care le dai hrana altora,am ajuns la o cu toata alta concluzie.
esti buna!un poet cu o traire aparte.sa fie asta cauza?
nu astepta iertarea,scuzele da,le meriti.
cu simpatie,Ioan.