Poezie
Ne urmărește un miracol
1 min lectură·
Mediu
Ne urmărește iarăși un miracol
Statuile cioplite în nisip
Cât moartea înflorește-n carne dulce
Și viața crește dincolo de chip.
Bat solii sorților în geamuri
Ursită n-e pământul poate
Iar vom sluji la poarta devenirii
Cu frica ne-mplinirii-n spate.
Suntem măsură pentru timpul viu
Căci pentru noapte cine ar mai plânge
Toți ne privim miresele cum scot
Lumina morții să ne-o toarne-n sânge.
Și boala asta pare de-mprumut
Au suferit de moarte și părinții
Stă cineva la trecerea spre ziuă
Și ne sfâșie inima cu dinții.
Dar am mai fost pe-aici știu bine
Pe frunte-i semnul de argilă
Nu ne cunoaștem ne iubim pe sine
Vânzându-ne veșmintele de milă.
De care împlinire să ne temem
Când toate sunt aceleași pentru toți
Și-n clipa asta umblă printre zodii
Primejdia adusă de roboți ?
Luceafarul, Anul XXI, 46 (864)
Sîmbătă, 18 noiembrie 1978
012.963
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Mihalache. “Ne urmărește un miracol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-mihalache/poezie/14112095/ne-urmareste-un-miracolComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓O viață în care s-au inserat ’’miracolele’’ și-ar abandona firescul și ar absoarbe supranaturalul ce ne-ar permite accesul la transcendental și nu ne-ar mai fi ’’frică de neîmpliniri’’, insuccese, erori și aberații, ’’moartea’’ ar fi disecată de ’’lumină’’ pentru a o cunoaște și a-i înlătura consecințele funerare.
0