Marin Mihalache

• Într-o lume hipnotizată de progresul spectacular la care a ajuns grație obiectivității științelor abstracte și exacte limbajul poetic este o cale complementară și necesară de cunoaștere a

Traduceri de Marin Mihalache James Weldon Johnson Creație Și a ieșit Dumnezeu în spațiu Și s-a uitat în jur și a zis: "Sunt singur - O să-mi creez o lume. ” Și cât putea vedea ochiul

Dezavuarea triadei clasice a adevărului, binelui şi frumosului, precum și retragerea omului şi a culturii postmoderne în orizontul unei viziuni ideologice deconstructiviste au produs o sciziune

Singularitatea tehnologică nu mai este numai o simplă ipoteză, fantezie, ficțiune Sci-Fi, ori utopie apocaliptică, dystopiană, este deja proiect în faza de construcție, proces inevitabil, revoluție

În liniștea tăcerilor fecunde Aevea ca prin vis ni se arată Tărâmul luminărilor profunde Ce n-am călcat cu pasul niciodată. Cu umbra de sub norii de pe cer Se vede în oglinda sa

După ce Nietzsche a dat de veste că Dumnezeu ar fi murit, în mintea omului modern și în etosul cultural s-a produs o „disociere a sensibilității” poetice (T.S. Eliot). Astfel, la poeți romantici

Se-ntorc corăbii cu motor Pe mările de cositor. Deși neînvinse parcă-s toate Orbite de singurătate. Nu are zarea loc de ele Au plumb în pântecele grele. Și-n pântec nu-i Iona-ascuns Ci

● Inspirația poetică își are sorgintea în imaginile arhetipale ascunse în substraturile sensibile ale intimității lăuntrice, sufletești, în subconștient și inconștient, în cămările secrete ale

Cel puțin de când există dovezi scrise în toate culturile și civilizațiile, de care se știe ori se știe mai puțin, din mijlocul maselor anonime care au făcut istoria, dar pe care istoria ingrată le-a

Mândrele dealuri de topaz Ale tinereții pe care am urcat Și noi, îți amintești? Parcurile dezfrunzite și imaculate Incercarea de a fi noi înșine. Ramurile magnoliei sub învelișul Cărora

Scoasă la început pe linia moartă a istoriei, ignorată și decimată la propriu și la figurat de către pretinșii reprezentanți ai clasei muncitoare, aristrocrația spirituală și elita intelectuală

Potrivit celor scrise într-o broșură publicată acum câteva secole cu scopul popularizării fondării unei viitoare celebre universități, „prima floare în pustie”, se înțelege că renumita instutuție de

Dumnezeu a creat râul și râul curge liniștit la vale dar Dumnezeu nu curge odată cu râul Dumnezeu șade pe malul râului și-i admiră curgerea întoarcerea în ocean Dumnezeu șade pe mal și se

Vine într-o zi o pasăre Și ne naște. Vine într-o altă zi alta Și ne ia înapoi. Ai, ce idee grozavă! Noi nu avem nimic de făcut Decât să așteptăm Pasărea aceea. România Literară, Anul XI,

S-a spus pe drept cuvânt că zilele trec în general greu, dar că anii și viața trec foarte repede. Astfel că iată se apropie din nou sărbătorile și milioane de mesaje cu urări de fericire se vor

"Ce are de-a face Atena cu Ierusalimul?” s-a întrebat cândva Tertullian. Răspunsul istoriei la întrebarea juristului și teologului păgân convertit la credință pe la anno Domini 200 a fost că

Vei fi un om întârziat. Ursitoarele au uitat de tine Pe când țeseau firul Subțire de păinanjen Și îl înnodau la covorul De ițe nevăzute ale destinelor. Vei fi un om întârziat. În noiembrie

Dacă am vrea să rezumăm într-un singur cuvânt întreaga esență a doctrinei creștine acel cuvânt ar trebui să fie iubirea. Dacă am vrea să reprezentăm într-un singur cuvânt doctrina iluminismului

M-aș rupe din evul plăpând O altă cădere să am Când calul izbânzii așteaptă Să tragă cu mine la ham. Un drum nesfârșit ne înfruntă Prieten cu aripi de ceară Și-aș vinde rotirea comună Spre-a

Hai, calule, prin lume încă-o dată Cât aripile noastre nu se rup Până-n amurguri, calule-n amurguri Când se desparte sufletul de trup. Așterne-ți drumul putred sub potcoavă Și șeaua morții,