Poezie
Stai, calule !
1 min lectură·
Mediu
M-aș rupe din evul plăpând
O altă cădere să am
Când calul izbânzii așteaptă
Să tragă cu mine la ham.
Un drum nesfârșit ne înfruntă
Prieten cu aripi de ceară
Și-aș vinde rotirea comună
Spre-a crește din patimă iară.
Dar seara m-ajunge din spate
Și rănile vârstei mă dor
Când frânghia-ntinsă a vieții
De-un stâlp nevăzut o-nfășor...
E-o vreme uitată când veșnic
Din ceruri ne-am rupt amândoi
Stai, calule-oporește-te o clipă
C-aș vrea să privesc înapoi.
România Literară, Anul XI, Nr. 18, Joi 4 mai 1978
002.491
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Mihalache. “Stai, calule !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-mihalache/poezie/14113043/stai-caluleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.