Poezii

Traduceri de Marin Mihalache James Weldon Johnson Creație Și a ieșit Dumnezeu în spațiu Și s-a uitat în jur și a zis: "Sunt singur - O să-mi creez o lume. ” Și cât putea vedea ochiul

MMMarin Mihalache

0

0

În liniștea tăcerilor fecunde Aevea ca prin vis ni se arată Tărâmul luminărilor profunde Ce n-am călcat cu pasul niciodată. Cu umbra de sub norii de pe cer Se vede în oglinda sa

MMMarin Mihalache

0

0

Se-ntorc corăbii cu motor Pe mările de cositor. Deși neînvinse parcă-s toate Orbite de singurătate. Nu are zarea loc de ele Au plumb în pântecele grele. Și-n pântec nu-i Iona-ascuns Ci

MMMarin Mihalache

0

0

Mândrele dealuri de topaz Ale tinereții pe care am urcat Și noi, îți amintești? Parcurile dezfrunzite și imaculate Incercarea de a fi noi înșine. Ramurile magnoliei sub învelișul Cărora

MMMarin Mihalache

0

0

Dumnezeu a creat râul și râul curge liniștit la vale dar Dumnezeu nu curge odată cu râul Dumnezeu șade pe malul râului și-i admiră curgerea întoarcerea în ocean Dumnezeu șade pe mal și se

MMMarin Mihalache

0

0

Vine într-o zi o pasăre Și ne naște. Vine într-o altă zi alta Și ne ia înapoi. Ai, ce idee grozavă! Noi nu avem nimic de făcut Decât să așteptăm Pasărea aceea. România Literară, Anul XI,

MMMarin Mihalache

0

0

Vei fi un om întârziat. Ursitoarele au uitat de tine Pe când țeseau firul Subțire de păinanjen Și îl înnodau la covorul De ițe nevăzute ale destinelor. Vei fi un om întârziat. În noiembrie

MMMarin Mihalache

0

0

M-aș rupe din evul plăpând O altă cădere să am Când calul izbânzii așteaptă Să tragă cu mine la ham. Un drum nesfârșit ne înfruntă Prieten cu aripi de ceară Și-aș vinde rotirea comună Spre-a

MMMarin Mihalache

0

0

Hai, calule, prin lume încă-o dată Cât aripile noastre nu se rup Până-n amurguri, calule-n amurguri Când se desparte sufletul de trup. Așterne-ți drumul putred sub potcoavă Și șeaua morții,

MMMarin Mihalache

0

0

Ne urmărește iarăși un miracol Statuile cioplite în nisip Cât moartea înflorește-n carne dulce Și viața crește dincolo de chip. Bat solii sorților în geamuri Ursită n-e pământul poate Iar vom

MMMarin Mihalache

0

1

O, ierburi, înalte, cenușii, Unde ne îngropăm pe cei iubiți Și călătoarele noastre trupuri, Cald lăcaș de înțelegere. Sau ierburi, mărunte, abia mijite Din carapacea pământului Ca un incendiu

MMMarin Mihalache

0

0

Peste țarină vara ca un furnal își aprinsese toate cuptoarele și limbile flăcărilor topeau aripile păsărilor rătăcite în zbor. Doar umbrele rămâneau desenate în pulberea albă a drumurilor.

MMMarin Mihalache

0

0

Pe miriști se împleticea ploaia precum o pasăre beată. Suveici de vânturi uscățive depănau fuioare din covoarele colorate ale aripilor de fluturi. Ṣi tu ai descins ca o adiere și se

MMMarin Mihalache

0

0

Singuri, străini și fără călăuză Am căutat izvoare în pustiu, Pământul făgăduințelor, Patria fără de hotare a viselor, Piatra de la temelie, filozofală. Dar tot singuri cum am venit Ne

MMMarin Mihalache

0

0

La țărmul Marilor Lacuri am stat și am plâns Aducându-mi aminte de voi, Bărăgan, Mare cea Neagră. Pe un mal la un țărm era turnul CN din Toronto Pe celălalt mal turnul Willis din Chicago Ca două

MMMarin Mihalache

0

0