Marin Corneliu Dobre

Eu stau pe malul lacului, dar cu privirea întoarsă către mine. Ca un bizar Gargantua, eu admir lucirea de ape din inima mea. Răsturnate văd alte maluri, alți pomi și alt

Te(r)minasem șapte clase - cât cuprindea pe atunci ciclul gimnazial – după modelul rusesc și stam pe maulul (?) lacului. În suflet simțeam un gol și o împietrire, încât dacă m-ar fi tăiat cineva nici

„ – Chiar dacă ai să visezi că mi-a ruginit pușca, că nu-mi mai pot rezema mâna în sabie, că un șarpe mi-a

Pe malul lacului, sub umbra rară zăresc un copil ce seamănă cu mine (mai mult decât copilul

Fii pe măsura sufletului meu, trupul meu ! N-am cum te scăpa din mâna călăilor. Trosnetul oaselor tale

Fiecare bob de grâu din țara mea e rodit din Bălcescu. Fiecare fir de praf din țara mea se numește

Să nu-ți crești aripi prea largi viselor! Sperând că te vor purta în lumea întreagă, Sau prin

Se pare că pe lac se adună mai multe stele așa cum se adună și visurile mele, de aceea în noaptea de vară, aici e mai multă lumină lină, iar gândul cunoaște mai multă tihnă. Se pare că stelele

Pe muntele Golgota, sufletul meu iți ștergea sudoarea, și-ți cerea să-l lași să mai ducă și el crucea. Voia să sângereze

Bat ca Orfeu, cu pumnii în Porțile Trecutului și strig: ”Lasă-mă să-mi caut mama și tatăl; Dă-mi din oglinda lacului chipul meu cu pistrui; Întoarce-mi diminețile de vară fără sfărșit și

Unirea este floarea De mii de ani grijită De neamul românesc. Ciobanii călători peste munte Sub asprul lor cojoc o încălzesc. Þăranii aplecați pe glie Cu roua suferinței o

Pământul doarme și mi-a lăsat mie grijile lui. Mi-a spus să urlu dacă zăresc vreo licărire de nebunie pe chipul posesorilor de arme nucleare. Mi-a dat în grijă să