Poezie
Unirea
1 min lectură·
Mediu
Unirea este floarea
De mii de ani grijită
De neamul românesc.
Ciobanii călători peste munte
Sub asprul lor cojoc o încălzesc.
Þăranii aplecați pe glie
Cu roua suferinței o stropesc.
Muncitorii cu brațe-ncordate
În zilele noastre-o-ntăresc.
Scriitorii cu pana de foc
O altoiesc pe al nostru noroc.
Ea a înflorit în mâinile
lui Mihai Viteazul,
Care i-a lăsat-o moștenire lui Cuza,
După ce fusese îngrijită,
o vreme,
De Bălcescu, Alecsandri
și Andrei Mureșanu.
Tinerii morți la Oituz, Mărășești
și Mărăști
Floarea aceasta cu sânge-o
stropesc.
Unirea, ca să crească,
are nevoie
De simțirea și cugetul
rostite în graiul românesc.
103.245
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Unirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14033850/unireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.