Poezie

Circarul

1 min lectură·25 octombrie 2026

Mediu

Visasem că mi-au înflorit

Cuvintele,

Atunci m-am spălat de teamă

Și am reapărut iar între voi,

Ca un luptător în arenă

Pe care cei mai mulți

Îl credeau mort.

Și nimeni nu putea să

Mă mai rănească,

Așa că mă aplaudau

Și cei care mă huiduiseră;

Soarele mi se cuibărise în toți

Porii.

Dar fui trezit de o voce:

— Iar ai adormit pe treptele gloriei,

Gloabă bătrână!

Și-am înțeles cum visul se destramă,

Când cade rece-argintul din decor,

Sunt doar un clovn pierdut în marea dramă,

Cu sufletul sub mantia de dor.

Se-nchide-n noapte templul de rugină,

Iar pașii mei pe lespezi lasă dâre,

Spălând cu lacrimi a lor sfântă vină,

Să sângerez lumini, ca să-i îndure.

Dar dincolo de porțile de gheață,

Când spectatorii vor pleca acasă,

Voi preschimba suspinele în viață

Și-un circ de stele-n suflet vrea să iasă.

0011

Marin Corneliu Dobre. “Circarul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206381/circarul

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.