Poezie

Cântecul Trezirii

1 min lectură·19 octombrie 2026

Mediu

Când noaptea coboară din stele o umbră de zale,

Peste pământul ce-așteaptă o rază din zori,

O singură șoaptă deschide poteci prin cristale

Și leagă în taină destine-n suflet și flori.

Tu nu ești singur în lumea de umbre și șoapte,

Căci marea din pieptul tău bate în ritm infinit,

E valul ce naște lumini în adâncuri de noapte

Și-aleargă spre țărmul de unde ai fost zămislit.

Iar timpul își cerne rugina pe aripi de stele,

Și curge ca-n vis o poveste cu iz de izvor,

Nu pierde secunde, ci leagă din clipele grele

O punte de raze spre cerul curat și ușor.

Atunci prin Credință se-aprinde în inimi o rază,

Iubirea coboară în șoapte din cerul divin,

Ea vindecă rana și gândul cel trist îl veghează,

Schimbând orice lacrimă-n zâmbet curat și senin.

Suntem libertate și duh într-o sfântă lucrare,

Când zborul din suflet nu poate fi oprit de pământ,

O dâră de ceară ce lasă în cer o cărare

Și umple eternul de pace, de har și cuvânt.

007

Marin Corneliu Dobre. “Cântecul Trezirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206213/cantecul-trezirii

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.