Poezie
Autoportret
1 min lectură·
Mediu
Sunt dascăl de stihuri și povești
Și le tâlcuiesc, să le iubești.
De-o viață-ntreagă predau știința,
Ca să-nțelegem rostul și ființa.
Sunt obosit să-ncerc tot în zadar,
Să fac din pelin dulce nectar,
Să fac din salcie un falnic pom
Și dintr-un neom să plămădesc un om.
Munca mea nu-mi aduce firfiric
Și într-o viață n-am făcut nimic.
Poate să fi tâmpit vreun om deștept,
Iar prostul n-am putut să îl îndrept.
Dar, când se lasă seara peste ani
Și timpul se scurge printre bolovani,
Îmi simt în piept cum crește, fără nume,
Tot ce-am sădit tăcut în altă lume.
Am ars încet, ca o făclie-n vânt,
Să dau scânteie unui stins cuvânt
Și, dacă-n ochii unui singur om
A înflorit din salcie un pom,
Atunci nici truda nu mi-a fost în van,
Nici firfiricul strâns din an în an;
Căci eu mă sting, dar din cenușa grea
Rămâne-n veac aprinsă urma mea.
Când voi pleca, se vor aprinde-n zare
Atâtea stele câte suflete-am cuprins,
Căci n-am să fiu uitat cât timp sub soare
Va arde-un gând din focul meu nestins.
019
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206806/autoportretComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
MDMDMihail Doru✓Dragă Marin, din poezia ta de o sinceritate bubuitoare aleg doar aceste versuri pe care — sincer — cred că le-ai primit ca revelație de undeva de sus, dintr-o creangă superioară. Desigur, mă refer la acest moment de luciditate: „...Și într-o viață n-am făcut nimic./ Poate să fi tâmpit vreun om deștept, / Iar prostul n-am putut să îl îndrept.”
0