Poezie
Trezirea din vis
Vis și realitate
1 min lectură·
Mediu
Cineva mi-a lăsat
ferestrele sufletului deschise
și-a pătruns atâta vis în ele,
încât mi s-a părut, o viață întreagă,
că voi rămâne copilul înconjurat
de aceiași oameni dragi,
într-o primăvară eternă—
cu un cer albastru de icoane,
purtând un aer proaspăt
și-o deplină verdeață.
Privind în oglindă, văd
că am albit...
Oamenii cei dragi m-au părăsit,
vânturi ale nefericirii
peste mine au bătut
și m-au spălat ploi ale disperării.
Îmi vine să-l blestem
pe cel care a lăsat
visul să-mi umple sufletul.
Dar îmi zic
că oricum, fără vis,
mi-ar fi fost prea urât pe Lume.
Adulmec parfumul visului risipit
și-l strâng cu grijă în cuvinte,
ca să-l dăruiesc altora...
însă le cer să nu se lase
mult prea fermecați.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Trezirea din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206181/trezirea-din-visComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.