Poezie
Miezul nopții
1 min lectură·
Mediu
Cînd trece Înțelesul cu aripa lui de vis
Stau de veghe ca o pisică.
Dar poate c-a trecut prin mine și s-a dus.
Unii mărturisesc că l-au prins și-n somn,
Iar eu poate că veghez în zadar,
Să dorm să nu-mi pese de Marele Înțeles sau
Neînțeles.
Oare toată viața voi rămîne
Cu ochii ca ai bufniței
Fără să prind în ei decît Mirarea?
Această sacră, ultimă Mirare
E o lumină fără de hotare;
Ea lasă Marele, adâncul Neînțeles
Să curgă-n noi ca un poem ales.
Nu mai cerșim o logică dovadă,
Când stelele încep în noi să cadă,
Dar nu ne-nchinăm umbrei din rotund,
În care ochii bufniței se-afund.
008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Miezul nopții .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205545/miezul-noptiiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.