Poezie
Alpinism - Drumul spre Lumină
1 min lectură·
Mediu
Hai să urcăm pe crestele ascunse,
deși prăpăstii perfide somnolează-n jur.
Dar, de vom fi vrednici, dincolo de ceață,
vom odihni pe o platformă înverzită,
plutind ca pe un vapor,
pe o mare albastră,
în care puține spirite
au putut călători.
Când pasul va atinge ultima stâncă,
vom auzi un glas venit de Sus:
„Că drumul nu se sfârșește
unde muntele se pierde-n zare,
ci de-abia atunci sufletul învață
să urce spre Lumină.”
Vom ști că fiecare creastă urcată
a fost o rugăciune, o treaptă către cer,
iar vârful pe care l-am căutat o viață
era, de fapt, în noi — și-n Dumnezeu.
0010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Alpinism - Drumul spre Lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14204332/alpinism-drumul-spre-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.