Poezie

REÎNVIERE

1 min lectură·10 septembrie 2026

Mediu

Rătăcind, alergam prin lume să-i dezleg încâlcitele-i rosturi

Când m-am clătinat în șa și am căzut

Cu sufletul șubrezit de goana gândurilor și a vieții

Și m-am întins de-a latul țării.

Prin vene au început să-mi curgă râurile ei

Și-n loc de pori îmi creștea iarba ei,

În loc de mușchi pe piept creșteau Carpații

Și brazii-n loc de păr i-acopereau.

Și i-am visat pe Bogdani și Mușatini

Și am resimțit că dorm pe pat de oase

Și m-am călcat, de leac să-mi fie,

Acei ce veșnic au rodit a noastră glie.

Și-am auzit descântec de ciocane,

Vraja fierului bolborosind în furnale,

Și m-am sculat întreg și teafăr;

M-am limpezit la ochi și stau acum din nou călare

Alături de ai mei.

Și trecem ca un vis prin codri vechi de brad,

În timp ce peste veacuri lumini de stele cad;

Din noaptea suferinței și din durerea grea,

În pieptul meu speranța a înviat o stea.

005

Marin Corneliu Dobre. “REÎNVIERE .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205155/reinviere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.