Poezie
Atlas
1 min lectură·
Mediu
Pământul mă poartă în cârcă,
dar și eu îl port pe cocoașa gândului.
Eu obosesc, dar el nu.
Între noi doi e o nescrisă punte,
o greutate ce se-mparte-n tăcere:
el ține trupul lumii pe frunte,
eu îi duc spiritul în nemișcare.
Sufletul meu nu-i munte,
ci e vulcan de soare.
Căci, de-l sondez, nu e stratificare –
trecutul din el explodează,
aruncând bucăți
pe care le uitasem.
Când lumea tace sub povara grea
și nopți eterne cad încet în zare,
din propria-mi topire nasc o stea,
în locul unui soare ce dispare.
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Atlas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205098/atlasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.