Poezie
Ultimul dor
Dorință, dăinuire
1 min lectură·
Mediu
Răsădiți-mă de-acum în amintire,
Într-un ungher necălcat
De timp.
Secerați-mă zilnic cu iubire;
Eu spori-voi în alcătuire
Ca o iarbă fermecată din Olimp.
Și parfumul meu va crește-n suflet,
Înviat mereu de orice boare.
Ne-om uni de-a pururi întru înlăcrimare;
Eu, suflarea, vă voi da suflare.
Când mă voi pierde-n zarea de umbre și suspine,
Și lacrima va curge în nopțile senine,
Chiar de se duce sufletul spre veșnicul sfințit,
El va veghea de sus tot ce-a iubit.
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Ultimul dor .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205145/ultimul-dorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.