Poezie
Lăstarii Învierii
Lăstari
1 min lectură·
Mediu
La margine de lac,
m-atrage-o buturugă
mâncată de carii
și bătută de ploi.
Aici era salcia sub
care, ca într-un
cort,
uitam de timp –
o navă într-un port.
Cu trestia ne afundam în gând,
căutând crapii negri
dormind în adânc.
Soarele, oricât era de tare,
își lăsa arșița la intrare.
Acum îmi arde sufletul cumplit, –
dar simt cum buturuga
În mine a lăstărit!
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Lăstarii Învierii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14203981/lastarii-invieriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.