Poezie
Geneză
1 min lectură·
Mediu
Iau cuvântul „galben-soare” pe un deget
și-l arunc pe cuvântul „cer desfășurat”,
ca o cupolă,
și-i spun să încălzească și să lumineze.
Cuvântului „lună”, scobit ca o felie de pepene
sau rotund ca un ban de aramă,
îi spun să lumineze albastru-argintiu
în noapte.
Un pumn de cuvinte „stele”
le suflu pe cer.
Cuvântului „ape” îi poruncesc să se frământe
pe trei sferturi din Pământ.
Cuvântului „pește” îi spun să fie
populator al apelor.
Cuvântului „plante” îi spun să dea flori
și rod.
Cuvântului „arbori” îi spun să dea
umbră pământului.
Cuvântului „animale” le spun să se mănânce unul pe altul
și să populeze pământul.
Cuvântului „pasăre” îi spun să se înalțe în zbor.
Cuvântului „om” îi spun să gândească
și pe toate să le cunoască.
Mă uit ce a ieșit.
Cuvântul, ca și mine, e un mic
plagiator,
dar visătorilor le e de mare
ajutor.
0013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Geneză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14203554/genezaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.