MBmarin badea
Verificat@marin-badea
calarasimarinbadea.ro
melancolie de sticlă / trianon hotel / oameni și iepuri / fricile / alien - vinea
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Un poem al câmpiei eterne, al acestei părți de lume unde sperietorile au nevroze de la lumina care e totdeauna prea multă. Într-adevăr, un zâmbet îți poate da dependență, numai că acest drog e atât de rar, de puțin. E o stare de bine să văd un alt împătimit al acestei întinderi care o privește în felul ei mistic, alienat. Aici, așa e, avem de-a face cu un spațiu ritualic și în același timp abrutizat, căci altfel nu văd ce rost are ca Dumnezeul ăla atât de puțin, uneori să-și scurgă noroiul din cerul lui roz direct prin picioarele oamenilor, prin sângele lor. Și încă e loc de cât mai multă mizerie...
Pe textul:
„Sisif și muncile câmpului" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextRemarc două versuri care ar putea fi coloană pentru un poem înalt: "zeii nu visează niciodată păsări nenăscute / oricât zbor ar ascunde" și "everestul e rezultatul dorinței pământului de a atinge luna".
Pe textul:
„chiar și gâdele are momente de poezie între două execuții" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context...Cum se leagă are "flagrantul invaziei", "capătul tunelului", "lumina cu pofta din gogoși" ș.c.l.?
Pe textul:
„Tăcerea" de Marius Iulian Zinca
0 suflu
Context...A fost cu finalizare, chiar dacă "decolarea" a fost anevoioasă, câtă vreme ea, nesăbuita, s-a apucat să râdă?
Pe textul:
„surescitare & resuscitare" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextDacă cititul mediei în format print îți face atât de mult rău, e indicat să încerci să citești în stele sau în zațul de cafea. E un poem înfiorător de banal. Înțeleg că sunt zile în care știrile sunt comentate și zile în care nu sunt, dar nu-mi explic de ce. Data viitoare, nu mai cumpăra gogoși. Încearcă și tu covrigi de Buzău...
Pe textul:
„Sufletul pereche" de luis ionut popa
0 suflu
ContextAm spus că textul e bine scris, dar nu chiar atât de bine cât să iasă în evidență. Faptul că unora le amintește de perioada în care se făceau muci și-și făceau ficatul zdrențe cu zeamă de carcalete, nu este un motiv suficient pentru a fi promovat. Chit că erau ei "la nuntă" sau că o făceau din obișnuință, ca băutori fruntași pe ramura de vâsc. Ei uite că eu am tupeul să spun asta! Are careva vreo problema?!
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextUnii au voie să-și exprime o opinie, că ei sunt un fel de ombilic, alții nu au voie. Să înțeleg că unii au statut special și alții nu? Și de la Călărași se vede, însă, cât de "nuntași" sunt unii. Și-apoi ce-am făcut? I-am dat omului idei... Că doar spune că are oarece lipsuri. 5 lei bucata crezi că e un preț corect? Ce-ai sărit așa!?
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextVă punem eu în temă, domnule Nanu, cu ultimele scandaluri, că văd că aveți o oarece lipsă de inspirație. Poate, printre rakete, faceți o discuție, la fel de "veselă", despre buzele siliconate ale Biancăi. Încercați ceva și cu al doilea rând de pușcărie a lui Năstase și celebrele lui pijamale roz. Ciobanul Ghiță merge? Poate și ceva despre banii trudiți ai lui Nelson Mondialul... Sunt aici, să știți, pentru orice eventualitate! Textul e scris bine, dar nu văd de ce acesta ar putea ieși atât de mult în evidență... Stele, stele!
Pe textul:
„Cârciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextȚip așa: "Să-i spună cineva să scoata tricolorul ală din poem!" Te rog, schimbă acel stindard inexistent de pe catarge. Pune orice altceva: o umbră, pași, pescăruși, oase, onix, minutare, dar schimbă acel tricolor, care efectiv văduvește poemul. Altfel e un text extrem de închegat și remarc forța cu care este condus până la final, unde orașul se usucă, da, ca un pește pe țărm. Acel tricolor îmi dă peste mână și tot îmi spune că semnul meu de apreciere să se reducă, deocamdată, numai la atât.
Pe textul:
„cineva a uitat culorile pe sârmă " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextMă închid undeva, într-un butoi, într-o pasăre - totuna.
Dacă ascunzișul tău era și-ntr-un pește, ăla care te tot vinde ar fi avut mai multe locuri pe unde să caute. Iar în pește era timp berechet să te cerți cu Dumnezeu. Deși, sunt convins, tatăl tău ar fi fost în stare să-l altoiască și pe el.
Dacă ascunzișul tău era și-ntr-un pește, ăla care te tot vinde ar fi avut mai multe locuri pe unde să caute. Iar în pește era timp berechet să te cerți cu Dumnezeu. Deși, sunt convins, tatăl tău ar fi fost în stare să-l altoiască și pe el.
Pe textul:
„Mătrăguna leuștean " de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextzidurile se dau la o parte
cocoșul începe să strige
albinele își iau aripile
Mi-ar fi plăcut mult, tare mult ca acest cocoș, uitat pe biserica din Marienburg, să strige, să cânte pentru a treia oară...
cocoșul începe să strige
albinele își iau aripile
Mi-ar fi plăcut mult, tare mult ca acest cocoș, uitat pe biserica din Marienburg, să strige, să cânte pentru a treia oară...
Pe textul:
„Magiun pe pâine 52" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextMulțumesc de trecere. Nu e un poem deosebit, recunosc, dar poate fi prins, cu un ac, la buzunarul de la piept.
Pe textul:
„tot ciufulit, baby" de marin badea
0 suflu
ContextCu riscul că o să te superi, căci te simt îmbufnat, vreau să-ți spun că explicațiile date de tine la acest poem îi atenuează, oarecum, din valoare. Nu văd de unde până unde trebuie explicată o stare, o viziune. Nu văd de ce trebuie să existe explicații ale unei stări, ale unui poem, făcute de autor. Viziunea ta lirică, fără discuție, are corespondențe în realitatea de zi cu zi. Faptul că partea din realitatea pe care tu o vezi, pe care tu o percepi, e aproape opioidă, nu e treaba nimănui. Și viziunile fasciste (eu n-am găsit așa ceva, aici), dacă au valoare literară, trebuie judecate numai din acest unghi. Desigur, ca să concluzionez, acesta este un poem greu, profund și mă bucur că a fost adus în linia întâi...
Pe textul:
„viața de dincolo de fortral" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextCu riscul de a suporta orice fel de ieșire din partea autorului, mărturisesc că acest text pare o însăilare. Nu vreau să vin cu exemplificări multiple, consider că este absolut inutil. Textul acesta este "o tehnică" și nimic altceva. Ce înseamnă asta: "nu mi-am plimbat niciodată viața / în jumătatea corectă a trotuarului / ci într-un sân de femeie / răsturnat / dintr-un cuvânt abandonat / iresponsabil" Habar n-am de ce sânul de femeie era răsturnat. Și de unde?! Dintr-un cuvânt nu numai abandonat, ci și iresponsabil. Chiar dacă autorul va avea aceeași reacție ca în cazul commului emis de Carmen Măcelaru, eu tot nu înțeleg de unde această frenezie a autorului în a posta oricând, orice.
Pe textul:
„[se întunecau mâinile în dreptul iernii]" de Daniel Dăian
0 suflu
Context1. Nu era un sfat, ci o idee. Dar, desigur, ai habar ce și cum trebuie să faci.
2. Am folosit termenul "camarade" într-un mod absolut amical.
3. Mă bucur că ai tehnica ta de "adormire a simțurilor", e problema ta, îți doresc succes!
2. Am folosit termenul "camarade" într-un mod absolut amical.
3. Mă bucur că ai tehnica ta de "adormire a simțurilor", e problema ta, îți doresc succes!
Pe textul:
„romanul unui jurnalist miop" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextAl doilea text e dens și-ti dă plăcerea lecturii. Desigur, aștept să văd cum evoluează acest "fragment" de "jurnal". Însă, ca unul care-și face veacul prin branșă, dar nu pe la conferințele de presă sau așteptând comunicatele ISU ș.c.l., cred că introducerea e oarecum anostă față de cealaltă parte a textului. Ori detaliezi, rupând pixul, camarade!,ori încerci, prin aceeași modalitate de limbaj, s-o introduci în cadru. E o sugestie. (*Vezi cu dute-vino ăla...)
Pe textul:
„romanul unui jurnalist miop" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextDe mult timp, tot am în memorie versurile lui Hagiu: fumegă morții în păduri către nord / se umflă greutatea-n mine și doare / cu durerea laptelui din animalele sălbatice / ramase fără pui. Cred că subconștientul meu a lucrat în zona asta. Mulțumesc!
Pe textul:
„nord" de marin badea
0 suflu
ContextE un poem profund, de o sensibilitate aparte, plin de înțelesuri, care ar putea face cinste oricărei reviste de gen, desigur, literare. Nu înțeleg de ce o asemenea capodoperă stă uitată aici, la rubrica "Atelier". Consider că domnul profesor-doctor este profund nedreptățit câtă vreme poate emite astfel de texte de-a dreptul superbe. Cândva, sunt sigur de asta, posteritatea îi va fi profund recunoscătoare. Maestre, mulțumesc, mi-ai înseninat ziua...
Pe textul:
„Doamne iartă-i pe acei..."poeți"" de Stelian STANCU
De îmbunătățit0 suflu
ContextMă bucur că Gabriel a înstelat acest poem. Fie și măcar pentru versul care-i dă și titlul: mama nu îmbătrânește, nu e niciodată urâtă, ci doar îi obosește frumusețea. Desigur, versurile "Mamă, sunt / singura femeie care se tot naște din trupul tău și nu plânge" reprezintă o oglindă extrem de fidelă.
Cu plăcerea lecturii...
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„Mamă, frumusețea ta a obosit" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
Context