o alternare atât de precisă

Aici remarc pozitiv decât ultima strofă. În rest este o aruncătură de chestii pe care le văd peste tot în poezia mediocră (multe clișee). ”îi pipăi strigătele”, iar nu înțeleg ce semn ar putea lăsa dacă nu de om, puțin din aberațiile lui Dăian: ”la care capăt te doare”. Mi-a plăcut ideea de-a te uita în cutia poștală așteptând vești despre sfârșitul lumii dar nu și ”în fiecare”. Nu-mi place ”ascunsă sub pleoape”(am citit sute de poezii cu diferite chestii sub pleoape). Începe promițător deși slab cu moartea care știe să separe apoi iar o perlă: ”la marginea scrumierei”. Inspirație multă! (Știu ei mai bine de ce-au recomandat-o) :)

Înțeleg că azi ai vrut să afle lumea cât de mult ai citit tu și cât de puțin au citit ceilalți și cât de slab asimilează. Iar felul tău de a te exprima este elocvent: "Deși poezia este depre neputință ar vrea să zică că totuși, îngerii..." Chiar crezi că e corect, din acest unghi, să dai altora sfaturi?

Îmi spun părerea doar, am explicat ce și unde în sensul să vă mai uitați odată acolo, mai am și eu slăbiciuni în exprimare, am încercat să fiu cât mai explicit tot fără supărare. :)