Poezie
Mătrăguna leuștean
1 min lectură·
Mediu
Mă închid undeva, într-un butoi, într-o pasăre - totuna.
Lacăt de biserică sau lacăt de ocnă,
un drum înapoi.
Îmi trece el, poemul, chiar atunci cînd luna
îmi fură din mazăre. Și ajung la tine, bună sau nebună.
Dumnezeul meu. Ai crezut vreodată, că de la sensibili
vom ajunge emo ? Taci, femeie mică.
De-al dracului croi. Kazimir Malevich nu s-a temut de
liniile grosolane. A fost incredibil...
Ți-e frică de vîrcolaci? Același pământ întors cu lopata.
Vezi, necredinciosul ? Care te tot vinde...
Văd, dar nu mi-e frică, eu îl am pe tata și-atunci când
îi prinde, le face fundu’ roșu. Luna sângeroasă
a murit de foame. Sst. În mazăre dracul, pare rândunică.
CELULE STEM, 2022
023.343
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “Mătrăguna leuștean .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14041974/matraguna-leusteanComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGMarin Badea, multumesc. Asa e tata :)
0
Dacă ascunzișul tău era și-ntr-un pește, ăla care te tot vinde ar fi avut mai multe locuri pe unde să caute. Iar în pește era timp berechet să te cerți cu Dumnezeu. Deși, sunt convins, tatăl tău ar fi fost în stare să-l altoiască și pe el.