marin badea

iubirea a murit într-o după-amiază de miercuri evident că ploua, plopii erau tot stingheri și impari, bătea un vânt direct din memorie, cine dracului să mai țină minte? mă minunam cât de bine

te poți apropia de ferestre, de celălat aer , de toată această liniște săpată-n oglinzi iubito, noaptea are mai multe fețe și toate se ghicesc în limba acestei străzi pe care nimeni n-o mai

tot tu ești vinovat, tu ești cel care porți povara acestei tristeți, numeri ferestrele, numeri așteptările, numeri pașii, unu-doi-trei, câte femei, oho, te-au iubit, câți plopi impari și încă

se umflă liniștea-n pereți așa cum se dilată morții aici se înfășoară timpul ca de rămas bun, e un șarpe care îți intră în cochilie, îți sapă în interiorul urechii, tot ce auzi e o

The X-Files 33 de persoane figurează drept dispărute, la nivelul Inspectoratului județean de Poliție Călărași, din data de 1 ianuarie 2000 și până în prezent. Pentru 16 dintre acestea, a fost

drumuri, drumuri, drumuri, fără capăt, fără aer, o indiferență copleșitoare în jur, o căldură la fel de copleșitoare cum numai însingurarea o poate suporta, aceiași oameni, la fel de înstrăinați,

un pas, doi pași, un capat, un alt capat o întreaga liniște care țiuie din corbi, din roșcovi și din ora încărcată de praf norii se-nghesuie-ntr-un colț al camerei lumina e la fel de albă ca o

1. s-au deschis salcâmii, lumânări spre cerul care te aspiră, ciocăne tu, să vedem dacă sunt eu pe cealaltă parte, un ghem pe care ai strâns, iată, atâta amărăciune, atâta dragoste, ciocăne

pe e 85, e-hei, sunt o tornadă, sunt un hoț de ceapă roșie, de la costești spre buzău, ce figură de pungaș sadea!, îmi flutură pletele, văd asta în oglinda retrovizoare: drace, când ți-a crescut

1 anemicul ăsta vor șușoti anticarii nu-l luați în seamă e mult prea fragil - l-am văzut eu în timp ce devenea puțin câte puțin străveziu ca o pală de vânt - și eu l-am văzut - l-am

vino, atât de tandru vor înflori salcâmii a doua oară, numai astfel știu ei, adormiții, să îți spună cât dor le e de tine e un aer puțin, cât să ajungă pentru câteva respirări

m-am întins lângă trupul tău de lumânare lângă trupul tău lung, de săgeată, de ciot de salcâm care nu a mai apucat să se întristeze e bine, mi-am zis, uite cum vorbesc cu un hoit pe nevăzute, pe

le-a dat nume de păsări doar atât a făcut după care la nimereală i-a aruncat pe fiecare pe unde a putut care în cuiburi făcute din crengi paie și mâl înalte suple de neatins un fel de turle

1. de cenușă vor crește aceste aripi și oasele tot de cenușă vor fi peste tot, acest anotimp carnivor va săpa gropi unde, anxioși, ne vom ascunde semnele tulburi ce ne vin dinspre vocale ce

să vorbim ca oamenii mari: uite, sărim din miercuri direct în vineri, sărim din pereți, din venele cave, sărim din noi, din umbre, sărim cu voltă, (gestul nostru este premeditat!), sub

Te trezești într-un spațiu îngust, extrem de îngust, cam cât e într-o inimă, când se hotărăște să nu mai bată, să nu te mai accepte, cam cât e într-un pod de palmă, care tot cere și nu primește ceva,

Iubirea e un amestec de duritate cu umezeală. Când iubești, important e doar ca suflețelul tău să se simtă bine. Iubirea e o pasăre plină de pureci: țanțoșă, gălăgioasă, zgubilitică. Atâta lucru

dincolo de oase și nervi poți îngropa toată ura și strânsoarea atât de exactă a acestor pereți viața e o curvă plătită cu ora e numai a ta și în același timp a tutoror acelora care mai au ceva

reflejo la luna mă voi întoarce, știu, când vă veți simți îngrozitor de singuri, planeta voastră va mirosi, toată, a întunecime, a piele jupuită, ca-n abatoare, o, dar câte friguri o vor

cât să mai poți suporta strânsoarea pereților e-hei, zilele curg de parcă aici n-a mai țipat cineva sunt numai gheare și zimți un rest de depresie care zace uitată-n sertare păpădică, orașul