Poezie
un alt asfințit
2 min lectură·
Mediu
despre mine vă spun că sunt fericit și mut,
fiecare zid are partea lui de iederă și tăcere,
fiecare alb e totdeauna mai larg
și numai astfel ne mai încape urletul:
e ora 19:00 în fiecare suflet unde pâlpâie un alt asfințit
corbii tăi nu au avut atâtea cuvinte,
uite, abia au învățat să vorbească, nevermore!, tot înfioară ei înserarea,
ți-am spus că dorul umblă cu picioarele goale și fluieră,
umil sunt și pradă fiecărei depresii,
iar umbrele trăiesc cu-adevărat în poveștile inventate de alții
există un tub prin care se scurge acea parte de fericire de care nimeni nu are parte
și care nu se poate exprima decât pe lumea cealaltă,
mă, se aude glasul ei înalt, ești un pește care abia mai respiră!
îmi e sete de sânge, îmi e sete de sângele meu,
atât sunt de fericit și mut
abia perceptibil, aici rulează toate poveștile celorlalți,
când fiecare mai poate striga: a-j-u-n-g-e! ,
într-o zi, toate frunzele vor arde direct de la streșini
astfel mă preumblu, aburos și plin de afect,
pe strasse colindă reflexia mea,
într-o zi o să-ți spun că fericirea se măsoară în cât poți tăcea,
lua-te-ar dracu, cum zâmbești tu fiecărei amintiri
despre alții...
031
0
mă bucur că am lecturat acest text pentru versul de mai sus, în mod special.
dacă fericirea se poate măsura în ceva, cred ca ai fost foarte aproape de a exprima asta.