Poezie
iureșul unei noi dimineți
2 min lectură·
Mediu
după o viață trăită cu genunchii la gură
astfel se moare: în liniște, șșt!, ăsta moare
și din ghearele lui se vor naște arini, restul luminii
și tot ce mai avea de spus tuturor pereților
care i-au crescut sub piele
astfel se moare: pe furiș, câț să poți să-ți consumi în liniște
incestul ăsta căruia tu-i spui dragoste
amintirile tale cu tine sunt părerile celorlalți de care nu-ți pasă,
ai viața stocată pe o bandă de magnetofon, poți apăsa un simplu replay
și ești deja în uter
invadat de tot iureșul unei noi dimineți,
un nou scâncet este toată această liniște care te cotropește
dormi pe furiș,
pe furiș respiri și nu înțeleg cât o să te mai ascunzi
dintr-o zi în altă zi
ca dintr-o apă în alta,
de ce ai mina asta atât de vexată
și ce fel de pasăre ești tu dacă doar taci și te uiți
un pește enorm e trupul tău,
din el se vor naște năvoade și alte amintiri
pe care nimeni nu le mai știe,
un dumnezeu flămând urmează să-l împartă tuturora acelora care în-că-nu-s-au-să-tu-rat,
ăsta moare atât de fericit și cu genunchii la gură,
laolaltă cu pereții lui
și cu toată liniștea ascunsă sub unghii,
unde e o vale atât de întinsă de toți acești nervi dilatați
taci! aici un arin va crește
cu ghearele înfipte în toți pereții tăi
care, de febră, sub piele ți s-au prăbușit
001761
0