Poezie
rictus și nervi
1 min lectură·
Mediu
în golul dintre pahar și sticlă
soledad, aici picură-ncet
și îmi e bine cu tine, îmi e atât de bine cu tine
ziua aceasta se tânguie
direct pe suflet și nu se mai termină
(moartea mă va găsi cu buzunarele doldora de vise,
câte unul pentru fiecare zi pe care n-am trăit-o cu tine)
soledad, soledad,
am unghii pentru fiecare perete
și tot atâta rictus și nervi
dumnezeu plânge în hohote:
nu mai există minuni
care să poată fi înfăptuite
și nimeni nu mai are chef să le-admire
între ieri și mâine
e un spațiu care poate fi separat
în tot atâta aer și zimți
sunt încă viu și starea asta mă face să fiu fericit
și cu rădăcini crescute din tălpi
atât sunt de fericit, soledad, atât de fericit
ca și când lumea s-ar putea duce la dracu
începând de la degete
picură-ncet, direct pe suflet,
în golul dintre pahar și sticlă
îmi e bine cu tine, tot mârâi,
îmi e atât de bine
că nici dracul nu are habar
001.903
0