Poezie
aerul dintre zăbrele
1 min lectură·
Mediu
bărânul semafor mă mai înțelege,
e-hei, ce dor mi-a fost de el!
uite, nici nu mai știu care dintre noi are privirile rătăcite
mă îndrept spre ultima beție din acest an
amice, te îmbrățișez cu nesaț,
azi e ziua în care la fel de bine
m-aș putea duce în raiul meu scuturat de angoase
dacă poți plânge, atunci plângi direct din degete!
nici îngerii, nici vechile gări nu te mai recunosc
plângi! aici se zguduie aerul dintre zăbrele
acum, ți se topesc genunchii, ca lumânările
cât să nu te mai poți târâi
plângi! asta îți spun: plângi, lua-te-ar dracu,
seara asta e una perfectă să mori
fără vitrine și aer,
asta ești
un lung șir de inocenți așteptând, cuminți,
la coada judecății de apoi
după ce sunt scuturate de piele și oase
iubirile ar putea cânta direct din fluierul picioarelor
oglinda păstrează
rânjetul cu care te pregătești
să dispari
012.131
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin badea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
marin badea. “aerul dintre zăbrele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14020977/aerul-dintre-zabreleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPCPCoculeanu Paul✓Cam pesimist, dar jovial bahic. La mulți ani, dragă domnule poet, mi se pare că adoptați o mască, simulați turmentarea. Versul al patrulea, cu îmbrățișarea cititorului, după schema cu semaforul, este chiar antrenant,interactiv față de cititori!
0