Poezie
adagio - 4
2 min lectură·
Mediu
un altul trăiește în locul meu
respiră, face piața, de la 9:00 la 17:00 poate fi găsit
în spatele unui ghișeu
completând formulare fără absolut nici un fel de utilitate,
bea bere, sparge semințe,
se bucură când bara de scuturat covoare e liberă,
e amicul de încredere al tuturor vecinilor,
buna-dimineața!, bună-dimineața!
locuința lui e o hrubă din care în curând
își vor lua zborul toți liliecii de peste noapte
pe care i-a prins cu ajutorul unui lasou
făcut din cordonul halatului de baie
când și când se închină la idoli în care nu crede,
vorbește mimând interesul,
ultima factură i-a tăiat răsuflarea,
se-mbată, apoi cântă fals, ușor melodramatic:
lacrimă de dor, strop de mărgărit,
trandafirii mor, visurile mint
oglinda de deasupra chiuvetei îl arată la fel de obosit
ca un maratonist ajuns la capătul cursei,
numai lama de ras ar putea spune câte ceva
despre eternul sentiment al ratării,
dar și câte ceva despre lașitate și ipocrizie
cel care trăiește în locul meu
își acrește ciorba cu oțet de mere,
face dragoste ca și când și-ar cumpăra camere noi la bicicletă,
iar acest fapt îl satisface pe deplin,
are burtă, pe care nu mai are cum s-o ascundă,
se dă cu deodorant ieftin,
se scobește-ntre dinți direct cu vârful peniței,
mestecă tutun luat pe datorie,
ziua de leafă îl prinde tot la fel de alb ca o ceață coborâtă peste memorie
spre seară, abia spre seară reușește să se declare
mulțumit,
ora 21:00, când încep filmele de acțiune,
și-o prinde în piept, deasupra pijamalei,
ca pe-o medalie
fericirea i se zugrăvește pe chip ca o erată
002044
0