Poezie

Contopirea timpului

1 min lectură·21 februarie 2003

Mediu

Albastru.

Cer fara cuvinte,fara inimi.

Marmora neagra ale vechilor cavouri

Si iubiri incremenite

Intr-un bulgare de trandafir.

Iata sufletul meu.

Cuvant neterminat in stralucirea noptii,

Strigatul celui despartit de dragoste

Si moartea furtunii.

Iata adevarul.

Carari spre rasarit,

Spre inima mea.

Si,iara, pumnii prind intre degete stele,

Cu ganduri ce-alearga pribege.

Armonia trecutului contopit in prezent.

Iata viitorul.

O luntre ce aluneca incet

Pe filmul interior,

Topindu-se tot in prezent,

Prezent ce este de atatea ori

Un viitor...trecut.

013.643

Despre aceasta lucrare

Autor: MARILENA MIHAI
Tip: Poezie
Cuvinte: 78
Citire: 1 min
Versuri: 21
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

MARILENA MIHAI. “Contopirea timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marilena-mihai/poezie/37399/contopirea-timpului

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AG Andrei Horia Gheorghiu✓21 feb. 2003

Numele tău mă duce cu gândul la Mihaela Mihai, sora lui Doru Stănculescu, o voce extraordinară exportată în ani ușor trecuți, de-acum.
Ãsta era un fel de \"îmi pare bine că ți-am găsit textele\".
Cât despre cel de față, denotă o oarecare neliniște. Ai imagini foarte reușite:
\"O luntre ce alunecă încet
Pe filmul interior\"
alternate cu poteci poate prea bătute, cel puțin pentru gustul meu
\"... pumnii prind între degete stele\".

Am să mai trec.